Manual de gramatică

Numărul plural

Dacă un substantiv se termină în ‘-o’ şi în ‘–e’, formează pluralul adăugând un i ‘–i’. Dacă un substantiv se termină în ‘-a’ formează pluralul adăugând un ‘–e’.

Exemple:

• Masculin: bambini, uomini, telefoni, maestri, cani
• Feminin: bambine, donne, case, maestre, cagne

Excepţii: unele substantive de gen masculin au pluralul terminat în ‘–a’.

Exemple:

• il dito – le dita
• il ginocchio – le ginocchia
• il paio – le paia
• l’uovo – le uova

NOTĂ: toate substantivele care se termină într-o consoană, sau sunt de origine străină, sunt invariabile.

Exemple:

• il caffè – i caffè
• il menù – i menù
• la foto – le foto

Substantivele terminate în ‘–ca’/‘-ga’ fac pluralul în ‘–che’/‘-ghe’.

Exemple:

• l’amica – le amiche
• la strega – le streghe

Substantivele terminate în ‘-co’/‘-go’ fac pluralul în ‘–chi’/‘-ghi’, dacă accentul se află pe penultima silabă.

Exemple:

• il tedesco – i tedeschi
• l’albergo – gli alberghi

Substantivele terminate în ‘-cia’/‘-gia’ fac pluralul în ‘–ce’/‘-ge’:

Exemple:

• la mancia – le mance
• la spiaggia – le spiagge

Substantivele terminate în ‘-io’ fac pluralul în ‘–i’.

Exemple:

• il negozio – i negozi
• il viaggio – i viaggi

Articolele

Articolele hotărâte de gen masculin sunt:

Exemple:

• il bambino, i bambini
• l’uomo, gli uomini
• il telefono, i telefoni
• il maestro, i maestri

Articolele hotărâte de gen feminin sunt:

Exemple:

• la bambina – le bambine
• la donna – le donne
• la casa – le case
• la maestra – le maestre

NOTĂ: articolele hotărâte il / la se transformă în l’ înaintea substantivului care începe cu o vocală.

Exemple:

• l’amica
• l’amico
• l’ape
• l’oca
• l’arancio

NOTĂ: il/l’ se transformă în lo înaintea substantivului care începe cu S + CONSOANĂ şi literele Z, PS, GN, X.

Exemple:

• lo studente
• lo zoccolo
• lo psicologo
• lo gnocco
• lo xilofono

Tipuri de substantive

Substantivele care se termină în ‘–o’ sunt cel mai ades de gen masculin: il cappello; il libro; il pesce; il nome; il bambino; l’uomo; il telefono; il giornale; il denaro; l’edificio; il maestro; il cappotto; l’exempleo; l’amico

Excepţii: la mano; la foto; la moto; la radio; l’auto; la iro

Substantivele care se termină într-o consoană sunt de gen masculin, mai ales dacă sunt cuvinte de origine străină: il bar; il film; il camion; il computer; lo sport; il gas

Substantivele care se termină în ‘–ma’ sunt de gen masculin: il problema; il programma; il diploma; il tema; il cinema; il sistema; il clima

De regulă, sunt de gen masculin şi substantivele care se termină în ‘–ore’; ‘-one’; ‘-ale’; ‘-ile’: il fiore; il sapone; il giornale; il fucile

Substantivele nume de luni şi zile ale săptămânii sunt de gen masculin, cu excepţia duminicii.

Substantivele care se termină în ‘–a’ sunt, cel mai ades, de gen feminin: la bambina; la casa; la sorella; la vicina; la rivista; la pelliccia; la frutta; la finestra; la porta; la taza; la forchetta; la strada; la ragazza; la metropolitana

Excepţii: il pilota; il poeta

Substantivele care se termină în ‘–tà’ şi ‘–tù’ sunt de gen feminin: La libertà; la gioventù

Substantivele care se termină în ‘–i’; ‘-ione’; ‘-ie’; ‘-ice’ sunt de gen feminin: la crisi; l’analisi; la lezione; la serie; la lavatrice; la traduttrice

Substantivele care se termină în ‘–e’, în ‘–ista’ şi în ‘-ante’ pot fi atât de gen masculin, cât şi de gen feminin.

NOTĂ: unele nume comune de persoane, al căror gen masculin se termină în ‘–e’, formează genul feminin în ‘–essa’; şi substantivele în ‘–tore’ formează genul feminin în ‘-trice’:

• lo studente – la studentessa
• il dottore – la dottoressa
• il traduttore – la traduttrice

Însă, în alte cazuri există o singură formă pentru masculin şi feminin:

• il collega – la collega
• il turista – la turista
• il francese – la francese
• il cliente – la cliente

În general, numărul plural al genului masculin se foloseşte când este vorba de o pereche sau de un grup de persoane alcătuit din bărbaţi şi femei. De exemplu:

• il re e la regina – i re
• il nonno e la nonna – i nonni
• la zia e lo zio – gli zii
• due bambini e otto bambine – dieci bambini

ADJECTIVELE POSESIVE

În italiană adjectivele posesive se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat; numai ‘Loro’ este invariabil.

Exemple:

• mio fratello, mia sorella, i miei fratelli, le mie sorelle
• il tuo amico ceco, la tua amica ceca, i tuoi amici cechi, le tue amiche ceche
• il nostro appartamento, la nostra casa, i nostri professori, le nostre professoresse
• il vostro hotel, la vostra città, i vostri passaporti, le vostre valigie
• il loro paese, la loro città, i loro libri, le loro case

De obicei, adjectivele posesive sunt precedate de articol hotărât.

• La mia casa ha sette piani.

În afară de aceasta, articolul hotărât se mai foloseşte şi în următoarele cazuri:

• înainte de ‘loro’: La loro casa è più grande della nostra.
• dacă după nume urmează un complement: Lui è il mio fratello minore.

NOTĂ: Articolul hotărât nu se foloseşte în faţa adjectivului posesiv în următoarele cazuri:

• când ne adresăm cuiva direct: Mia cara, ti stai sbagliando!
• în faţa numelor membrilor de familie la singular: Mia madre è molto giovane.
• la exclamare: Mamma mia!

(Pentru informaţii suplimentare privind pronumele, vedeţi secţia dedicată pronumelor.)

COMPARATIVUL ŞI SUPERLATIVUL

DATA

Pentru exprimarea datei se folosesc numeralele cardinale:

“Quanti ne abbiamo oggi?”
“Oggi ne abbiamo 21”

Excepţie: prima zi a lunii se exprimă cu numeral ordinal.

• Il 1o maggio è la Festa del Lavoro.

Dacă ne referim la o dată concretă, folosim articolul ‘il’, iar în faţa denumirii lunii se aşează prepoziţia ‘di’, şi în faţa anului prepoziţia ‘del’.

NOTĂ: prepoziţia ‘di’ se poate omite, prepoziţia ‘del’ nu.

• Sono nata il 25 (di) agosto del 1978

Data se poate scrie în două moduri diverse: Bergamo, 6/4/2008 = Bergamo, 6 aprile 2008.

ORA

Pentru a întreba ce oră este spunem: ‘Che ore sono?’, ‘Che ora è?’ Răspundem folosind pluralul: ‘sono le due e mezzo’, ‘sono le quattro e un quarto’

Excepţie: numărul singular se foloseşte numai pentru exprimarea orei unu:

• è l’una meno cinque
• è l’una e un quarto

Atenţie: pentru amiază şi pentru miezul nopţii nu se foloseşte articolul şi verbul are numărul singular

• È mezzanotte, vado a dormire.
• È mezzogiorno, vado a preparare il pranzo.
• 1.00 – È l’una / È l’una in punto
• 1.05 – È l’una e cinque
• 2.10 – Sono le due e dieci
• 3.15 – Sono le tre e un quarto
• 4.20 – Sono le quattro e venti
• 5.25 – Sono le cinque e venticinque
• 6.30 – Sono le sei e mezza
• 7.35 – Sono le otto meno venticinque
• 8.40 – Sono le nove meno venti
• 9.45 – Sono le dieci meno un quarto
• 10.50 – Sono le undici meno dieci
• 11.55 – Sono le dodici meno cinque
• 12.00 – Sono le dodici / Sono le dodici in punto

Pentru a întreba când se va desfăşura un lucru folosim: “A che ora...?” Răspundem: “All’... / alle”

Pentru a indica un moment al acţiunii se foloseşte prepoziţia ‘di’, chiar şi atunci când nu este indicată ora:

• Le tre di mattina (3:00)
• Le cinque di pomeriggio (17:00)
• Le dieci e mezza di sera (22:30)
• Di sera
• Di notte

PRONUMELE PERSONALE ACCENTUATE

Dacă ne adresăm unei persoane într-un mod confidenţial şi neformal folosim ‘tu’ la singular şi ‘voi’ la plural.

Formulele de politeţe sau formale sunt ‘Lei’ la singular şi ‘Voi’ la plural. Aceste două forme se folosesc cu verbul la persoana a treia.

Pronumele personale, de obicei, nu se folosesc, deoarece forma verbului indică deja persoana.

• Dove vivi? – Vivo a Taormina.

Pronumele personal se poate folosi dacă dorim să accentuăm persoana pentru a evita ambiguitatea.

• Come vi chiamate? – Io mi chiamo Alessandra e lei si chiama Cristina.
• Che cosa studiate? – Io studio odontoiatria e lei farmacia.

PRONUME PERSONALE NEACCENTUATE -- DATIV ŞI ACUZATIV

Există două grupe de pronume personale cu funcţie de complement: forme accentuate cu accent propriu şi forme neaccentuate fără accent.

După prepoziţii se folosesc întotdeauna formele accentuate ale pronumelor personale.

• C’è posta per te.
• Il capo parla molto bene di te.
• Posso venire al mare con te?

Pronume personal neaccentuat. Acuzativ. Exemple:

• Chi è Vittorio? – No lo so. Non lo conosco.
• Chi è Maria? – No lo so. No la conosco.
• Chi sono Vittorio e Maria? – No lo so. No li conosco.
• Dove sono i miei libri? Non li trovo.
• Dove sono le mie scarpe? Non le trovo.

Pronume personal neaccentuat. Dativ. Exemple:

• Mi dai un bacio?
• Claudio ci telefonerà stasera.
• Vi do il mio numero di telefono.
• Le manderò una mail domani.
• Ti ho chiamato ieri, ma non eri a casa.

Forma reflexivă a persoanei a treia singular şi plural este ‘sé’, care se întăreşte adesea cu ‘stesso’ / ‘stessa’ / ‘stessi’ / ‘stesse’.

NOTĂ: forma ‘se stesso’, nu are accent pe ‘se’.

Exemple:

• Pensa solo a se stesso e non si interessa agli altri.

POZIŢIA PRONUMELOR PERSONALE NEACCENTUATE

Formele accentuate au accent propriu, de aceea nu se alătură verbului, dimpotrivă formele neaccentuate se alătură verbului sau se aşează în faţa acestuia, de aceea le putem găsi în următoarele joncţiuni:

1. după un infinitiv (sau înaintea verbelor cum ar fi ‘potere’, ‘volere’ după care urmează infinitivul).

NOTĂ: în acest caz infinitivul pierde vocala

• Non posso farlo. Non lo posso fare.
• Il capo vuole vederti. Il capo ti vuole vedere.

1. după gerunziu:

• Parlandogli forse capirebbe.

1. după participiu:

• Silvia ha accettato il contratto di lavoro propostole.

1. după imperativ

• Rispondimi!
• Lasciami in pace, sto lavorando!

1. După negaţie şi în faţa verbului semantic. Excepţie: ‘Loro’ se aşează întotdeauna în faţa negaţiei.

• Domani ci vedremo alle 15.00. Domani non ci vedremo alle 15.00.
• Ti amo. Non ti amo.

1. Înaintea verbului auxiliar în forme compuse:

• Dove sono i miei libri? -– Li ho messi sul tavolo.
• Hai scritto a Tommaso? –- Sí, gli ho mandato una mail ieri.

PRONUME PERSONALE DUBLATE

Formele accentuate şi neaccentuate se pot ivi şi în perechi:

1. pronumele ‘mi’ / ‘ti’ / ‘si’ / ‘ci’ / ‘vi’ se transformă în ‘–e’, înaintea unui alt pronume. De asemenea, dacă în propoziţie avem un pronume neaccentuat în cazul dativ şi acuzativ pronumele din dativ se află întotdeauna în faţa pronumelui din acuzativ.

• Ti piace questo libro? Te lo regalo.
• Ce lo diranno stasera.

1. Pronumele dublate se scriu individual, cu excepţia persoanei a treia ‘glielo’.

• Le piace questo maglione? Glielo regalo.
• Devi restituire il libro a Renato. Gliel’ho già restituito, me l’aveva chiesto due settimane fa.

PRONUMELE REFLEXIVE

Unele verbe se folosesc ca pronume reflexive. Aceste verbe pierd ‘–e’ la infinitiv şi adaugă ‘–si’, de exemplu: chiamarsi, alzarsi, sedersi, pettinarsi. Poziţia pronumelui reflexiv este aceeaşi ca şi poziţia pronumelor personale neaccentuate (vedeţi mai sus).

NOTĂ: în timpurile compuse, verbele reflexive au ca verb auxiliar ‘essere’ (acordul participiului cu verbul ‘essere’ găsiţi în secţia dedicată verbelor, modul indicativ, timpul trecutul apropiat).

Exemplu:

• Si sono svegliati tardissimo.

Pronumele reflexive sunt:

Exemple:

• Mi chiamo Francesco.
• Come ti chiami?
• Come si chiama il tuo amico?
• Dove possiamo sederci?
• Dove ci possiamo sedere?
• Non si è ancora alzata tua sorella?
• Siediti!
• Si sieda!
• Non andartene!
• Maria e Giuseppe si sposeranno a maggio.

PRONUMELE POSESSIVE

Dacă se ştie despre ce este vorba şi nu dorim să repetăm substantivul, se poate folosi pronumele posesiv. Pronumele posesiv se acordă în gen şi număr cu substantivul substituit, cu excepţia “loro”.

• (il) mio – (la) mia – (i) miei --(le) mie
• (il) tuo – (la) tua – (i) tuoi – (le) tue
• (il) suo – (la) sua – (i) suoi – (le) sue
• (il) nostro – (la) nostra – (i) nostri – (le) nostre
• (il) vostro – (la) vostra – (i) vostri – (le) vostre
• (il) loro – (la) loro – (i) loro – (le) loro

Exemple:

• Di chi è questa casa? – È mia.
• Mio padre è più ricco del tuo.
• È vostro questo cane? – Sí, è nostro.
• Sono vostre queste cose? – No, non sono nostre. Sono loro.

VERBE NEREGULATE

1. Cele mai folosite verbe neregulate ale primei conjugări sunt:

1. Cele mai folosite verbe neregulate ale conjugării a doua sunt:

1. Cele mai folosite verbe neregulate ale conjugării a treia sunt:

Verbele tenere, porre, trarre, venire, rimanere, salire, valere adaugă un ‘–g-’ la persoanele “Io” şi “loro”:

FOLOSIREA INDICATIVULUI PREZENT

Indicativul prezent se foloseşte pentru descrierea acţiunilor care se desfăşoară în prezent sau într-un moment determinat. De asemenea, se foloseşte pentru exprimarea unor acţiuni care se vor desfăşura cu siguranţă în viitor.

Exemplu:

• Viviamo a Torino ma lavoriamo a Milano.
• Martedì prossimo non vengo a lezione. Vado a Napoli.
• La prossima settimana parto per le vacanze.

PREZENTUL CONTINUU (STARE + GERUNDIO)

Pentru acţiuni care se desfăşoară în momentul vorbirii se foloseşte indicativul prezent al verbului ‘stare’ + gerunziu. Gerunziul se formează adăugând terminaţia ‘–ando’ (verbelor terminate în ‘–are’) sau ‘-endo’ (verbelor terminate în ‘–ere’, ‘-ire’).

Exemplu:

• Adesso sto mangiando, ti richiamo più tardi.
• Che cosa stai facendo? – Niente di particolare, sto guardando un film.

TRECUTUL APROPIAT

Se formează în general cu indicativul prezent al verbului ‘avere’ şi cu participiul verbului principal. În unele cazuri se foloseşte indicativul prezent al verbului ‘essere’.

Indicativul prezent al verbului ‘avere’:

io ho – tu hai – lui/lei/Lei ha
noi abbiamo – voi avete – loro hanno

Indicativul prezent al verbului ‘essere’:

io sono – tu sei – lui/lei/Lei è
noi siamo – voi siete – loro sono

Participiul se formează cu terminaţia ‘–ato’ (verbe terminate în ‘–are’), ‘–uto’ (verbe terminate în ‘–ere’), ‘-ito’ (verbe terminate în ‘-ire’).

Exemplu:

• mangiare – mangiato
• bere – bevuto
• dormire – dormito

Unele verbe au participiul trecut neregulat:

Exemple:

• accendere – acceso
• aprire – aperto
• bere – bevuto
• chiedere – chiesto
• chiudere – chiuso
• correggere – corretto
• correre – corso
• cuocere – cotto
• decidere – deciso
• dire – detto
• dividere – diviso
• essere – stato
• fare – fatto
• leggere – letto
• mettere – messo
• morire – morto
• muovere – mosso
• nascere – nato
• nascondere – nascosto
• offrire – offerto
• perdere – perso
• piacere – piaciuto
• piangere – pianto
• porre – posto
• prendere – preso
• ridere – riso
• rimanere – rimasto
• risolvere – risolto
• rispondere – risposto
• rompere – rotto
• scegliere – scelto
• scrivere – scritto
• succedere – successo
• togliere – tolto
• tradurre – tradotto
• uccidere – ucciso
• vedere – visto (veduto)
• venire – venuto
• vincere – vinto

Participiul trecut cu verbul ‘essere’ se foloseşte:

1. cu verbe intranzitive, care nu au complement direct.

• Ieri sera siamo riusciti a vedere tutto il film.

1. cu verbe de

• stare: stare rimanere ...
• mişcare: andare, venire, tornare ...
• schimbare a stării: diventare, nascere, morire ...

1. cu verbe reflexive:

• Mi sono alzato.
• Si sono vestiti in fretta e sono scappati.

1. Cu următoarele verbe comune: bastare, piacere, sembrare, accadere, parere, succedere, costare, mancare, dipendere, dispiacere, toccare, occorrere.

• Sono bastati dieci minuti per tornare a casa.
• Queste scarpe mi sono costate un occhio della testa!

NOTĂ: cu verbul ‘essere’ participiul se acordă cu subiectul în gen şi număr, cu verbul ‘avere’ nu.

Exemplu:

• Siamo tornati dalle vacanze da poco e non abbiamo voglia di lavorare.
• Gloria ha ordinato un gelato enorme.

Excepţie: Verbul ‘avere’ se acordă întotdeauna cu pronumele ‘lo’, ‘la’, ‘l’’, ‘li’, ‘le’.

Exemple:

• È da tanto tempo che non vedi Silvia e Daniela?
• No, perché? Le ho viste ieri.

Trecutul apropiat se foloseşte pentru exprimarea unei acţiuni care tocmai s-a terminat, sau care poate avea încă o legătură cu prezentul.

Exemple:

• Ieri sera ho mangiato troppo e non sono riuscito a dormire tutta la notte!
• Hai finito di fare i compiti?
• Che cosa hai mangiato oggi?
• Sei mai stato in Spagna?
• Hai già pagato la bolletta del telefono?

NOTĂ: Trecutul apropiat se foloseşte îndeosebi în italiana obişnuită a Italei de Nord, exprimând orice acţiune trecută, substituind passato remoto, care se foloseşte numai în formă scrisă. În sudul Italiei Passato Remoto se foloseşte însă şi pentru acţiuni tocmai terminate.

TIMPUL TRECUT-PASSATO REMOTO

Terminaţiile regulate sunt:

Verbele ‘essere’ şi ‘avere’ formează Passato Remoto neregulat:

NOTĂ: formele neregulate se referă, în general, numai la persoanele io, lui/lei, loro, la celelalte persoane se menţine rădăcina infinitivului.

Exemple:

• ROMPERE: Io ruppi – Tu rompesti – Lei, lei, lui ruppe – Noi rompemmo – Voi rompeste – Loro ruppero

Cele mai folosite verbe neregulate:

• bere: bevvi
• cadere: caddi
• chiedere: chiesi
• conoscere: conobbi
• correre: corsi
• dare: diedi
• decidere: decisi
• fare: feci
• mettere: misi
• nascere: nacqui
• perdere: persi
• prendere: presi
• rendere: resi
• rispondere: risposi
• rompere: ruppi
• sapere: seppi
• scrivere: scrissi
• spegnere: spensi
• stare: stetti
• tenere: tenni
• vedere: vidi
• venire: venni
• vivere: vissi
• volere: volli

Passato Remoto se foloseşte pentru descierea unei acţiuni desfăşurate în trecut şi care nu continuă în prezent.

Exemple:

• Alla fine degli anni sessanta l’uomo mise piede sulla luna.
• Quando scoprì l’America Cristoforo Colombo? Nel 1492, quando fece il suo primo viaggio.

IMPERFECTUL

Imperfectul verbului ‘essere’ este neregulat:

Imperfectul se foloseşte:

1. Pentru exprimarea unor acţiuni care sau desfăşurat în acelaşi timp sau a unei acţiuni întrerupte de o alta.

• Mentre la nonna guardava la televisione, il nonno leggeva il giornale.
• Mentre facevo la doccia è squillato il telefono.

1. Pentru exprimarea unei acţiuni regulate sau repetate din trecut.

• Da piccola andavo spesso al cinema con mio padre.

VIITORUL

Verbele regulate ale primei conjugări la viitorul simplu transformă vocala ‘–a’ a infinitivului ‘-are’ în ‘–e’.

NOTĂ: prima şi a treia persoană singular au accent grafic.

Verbele regulate ale viitorului pot:

• pierde vocala infinitivului: andare > andrò; dovere > dovrò; potere > potrò; sapere > saprò; vivere > vivrò
• pierde vocala infinitivului şi transformă ‘l’sau ‘n’ a rădăcinii în ‘rr’: rimanere > rimarrò; tenere > terrò; venire > verrò; volere > vorrò. NOTĂ: bere > berrò
• menţine vocala ‘a’ a infinitivului: dare > darò; fare > farò; stare > starò

NOTĂ: la verbele care se termină în ‘-care’ / ‘-gare’, se adaugă un ‘-h-’ înaintea ‘–e’.

• cercare – cercherò
• spiegare – spiegherò

Verbele care se termină în ‘-ciare’ / ‘-giare’ pierd ‘-i-’.

• Annunciare – annuncerò
• mangiare – mangerò

Viitorul Simplu se foloseşte:

1. Pentru exprimarea unei acţiuni care sa va desfăşura în viitor.

• Fra due settimane tornerò a casa.

1. Pentru exprimarea unei incertitudini, unui dubiu cu legătură în prezent.

• Che cosa penseranno di me i tuoi genitori?

1. Pentru exprimarea unei supoziţii.

• Sarai stanco, vai a letto!

NOTĂ: Viitorul simplu se înlocuie cu indicativul prezent, menţinându-se valoarea viitorului.

• Quest’estate vado in vacanza in Turchia.

CONDIŢIONALUL

Condiţionalul simplu se formează ca şi viitorul simplu şi anume, prin adăugarea terminaţiei condiţionalului la rădăcina infinitivului verbului. Terminaţia transformă ‘–a’ a infinitivului ‘-are’ în ‘–e’.

Prezintă aceleaşi neregularităţi ca şi viitorul: ‘andr-’, ‘rimarr-’, ‘berr-’; ‘dar-’.

• Potremmo comprare una macchina nuova.

Condiţionalul se foloseşte şi:

1. pentru exprimarea unei rugăminţi sau dorinţe în mod politicos:

• Mi daresti il numero di tua sorella, per favore?
• Vorrei tanto andare al mare!

1. pentru exprimarea unui dubiu:

• Non so se Giovanni verrebbe a cena da noi stasera, è tardi per avvisarlo.

1. pentru exprimarea unei informaţii neconfirmate:

• Il Primo Ministro inglese arriverebbe in Italia il mese prossimo.

1. pentru exprimarea unei acţiuni ipotetice cu ‘se’ şi Conjunctivul Imperfect sau

Trapassato:

• Andrò in vacanza a Riccione se avrò abbastanza soldi.
• Ora non avrei più la febbre se avessi preso qualche antibiotico.
• Se avessi abbastanza soldi, andrei in vacanza alle Maldive.
• Se avessi avuto abbastanza soldi, sarei andato in vacanza alle Maldive.
• Se avessi preso qualche antibiotico, ora non avrei più la febbre.

1. pentru o exprimare foarte politicoasă cu construcţia: Potrei/vorrei + infinitiv

• Potrei avere un kilo di pane, per favore?
• Potresti dirmi che ore sono, per favore?
• Vorrei un’acqua tonica con ghiaccio e limone, grazie.

FORMA PASIVĂ

Forma pasivă se formează cu auxiliarul ‘essere’ (la timpuri diferite) şi participiul trecut. Prepoziţia ‘da’ introduce întotdeauna persoana care execută acţiunea şi cu care se acordă în gen şi număr (da + articol hotărât).

• Riccardo Borsellino è stato condannato dal giudice a tre anni di carcere per rapina a mano armata.
• Parma fu fondata dai Romani.
• Oggi l’inglese è studiato nella maggior parte dei paesi.

NOTĂ: se poate construi şi cu verbul ‘venire’ (la timpuri diferite) şi participiul trecut, având aceeaşi semnificaţie ca şi ‘essere’.

• Oggi l’inglese viene studiato nella maggior parte dei paesi.

Forma pasivă cu verbul ‘andare’(la timpuri diferite) şi participiul trecut, în general, are semnificaţia lui ‘dovere’.

• L’ultimo film di Bernardo Bertolucci va visto (= deve essere visto) appena esce; dicono che sia un capolavoro.
• Il divieto di fumare andrebbe esteso (= dovrebbe essere esteso) a tutti i locali pubblici anche all’estero.

Pasivul se formează numai cu un verb tranzitiv care are complement direct.

• Il bambino è stato morso da un cane.

Mai este posibilă substituirea pasivului cu ‘essere’, ‘venire’ şi ‘andare’ cu particula reflexivă ‘si’ + forma activă a verbului. Verbul se acordă cu numele determinat.

• A Firenze si insegna l’italiano a stranieri in molte scuole.
• Sulle Alpi si trovano molti funghi.
• In Italia si spendono molti soldi per costruire nuove autostrade.

NOTĂ: în timpurile compuse auxiliarul este întotdeauna ‘essere’ şi participiul trecut se acordă în gen şi număr cu numele determinat.

• Si sono viste cose molto interessanti all’ultimo Festival di Venezia.

NOTĂ: în cazul lui ‘si’ impersonal + verbul reflexiv, particula reflexivă ‘si’ se schimbă în ‘ci’.

• In vacanza ci si alza sempre tardi.

CONJUNCTIVUL PREZENT

(= subjonctiv în alte limbi)

Pentru costruirea conjunctivului prezent al verbelor regulate se foloseşte vocala corespunzătoare fiecărui grup.

Infinitiv ‘–are’: Conjunctiv Prezent ‘–i’
Infinitiv ‘–ere’ / ‘-ire’: Conjunctiv Prezent ‘-a’

Verbele cu persoana întâi neregulată la indicativ prezent formează tot conjunctivul prezent tot la fel de neregulat.

Prima conjugare:

Conjugarea a doua:

Conjugarea a treia:

Verbele neregulate cele mai folosite cu care se formează timpuri compuse sunt:

‘Essere’ şi ‘avere’ au neregularitate proprie:

IMPERATIVUL

Observaţii speciale