MANUAL DE GRAMATICĂ AL LIMBII SPANIOLE

Formarea pluralui

Dacă un substantiv se termină în vocală, se adaugă ‘s’. Dacă se termină în consoană se adaugă ‘es’.

Exemple:

• Masculin: niños, hombres, teléfonos, profesores
• Feminin: niñas, mujeres, casas, profesoras

Articolele

Articolele hotărâte de gen masculin sunt:

Exemple:

Articolele hotărâte de gen feminin sunt:

Exemple:

Articolele nehotărâte de gen masculin sunt:

Exemple:

Articolele nehotărâte de gen feminin sunt:

Exemple:

Tipuri de substantive

Substantivele care se termină în ‘–o’ sunt cel mai ades de gen masculin: el niño; el teléfono; el periódico; el banco; el cambio; el dinero; el edificio un diccionario; un abrigo; un libro; un piso; un baño; un litro; un ejemplo

Excepţii: la mano; la foto; la moto; la radio

Substantivele care se termină în ‘–a’ sunt cel mai ades de gen feminin: la niña; la casa; la ventana; la puerta; la mesa; la luna; la boca una revista; una palabra; una sonrisa; una taza; una camisa; una carretera

Excepţii: el día; el mapa; el idioma; el programa; substantivele care se termină în ‘-ema’ (de exemplu: el problema; el tema; el sistema)

Substantivele care se termină în ‘–dad’, ‘-tad’, ‘-ión’ sunt cel mai ades de gen feminin: una ciudad; la libertad; la igualdad; la televisión; una conversación; una nación

Numai puţine substantive feminine cu ‘a’ sau ‘ha’ accentuat la începutul cuvântului se uneşte (la singular) cu articolul ‘el’ sau ‘un’: el agua, el ala, el alma, un área, el hambre

Există substantive care pot fi atât de gen masculin, cât şi de gen feminin:

Terminate în ‘–ista’: un/una turista, el/la economista, el/la artista, un/una tenista

Terminate în ’–ante’: el/la cantante, un/una representante, el/la estudiante

Pentru substantivele terminate în ‘–e’ sau într-o consoană nu există nici un fel de reguli. el coche, la calle; el golpe, la gripe; el arroz, la voz; el fin, la crin

NOTA 1: Există o tendinţă modernă de a crea genul feminin din substantive care în trecut au fost de genul masculin (de exemplu: el abogado –- la abogada, el médico -– la médica). O altă tendinţă modernă este de a nu folosi genul masculin dacă nu se cunoaşte sxul persoanei. Pentru aceasta se folosesc diferite forme. De exemplu: el/la pasajer/a, sau se repetă ambele forme (el pasajero o la pasajera).

De obicei, se foloseşte numărul plural masculin dacă este vorba de o pereche sau un grup de persoane alcătuit din bărbaţi şi femei.

De exemplu:

• el padre y la madre – los padres
• el rey y la reina – los reyes
• la abuela y el abuelo --los abuelos
• la tía y el tío – los tíos
• dos niños y ocho niñas – diez niños

O altă tendinţă modernă este de a evita folosirea pluralului comun şi folosirea joncţiunii: los pasajeros y las pasajeras; los/las pasajeros/as; l@s pasajer@s

NOTA 2:

• A + EL se abreviază în AL: Voy a el cine. = Voy al cine.
• DE + EL se abreviază în DEL: Voy de el hotel a el cine. = Voy del hotel al cine.

ADJECTIVELE POSESIVE

În spaniolă, adjectivele posesive se acordă cu substantivul determinat. Toate adjectivele posesive se acordă în număr. La prima şi a doua persoană plural se acordă şi în gen.

Exemple:

• mi hermano, mi hermana, mis hermanos, mis hermanas
• tu amigo checo, tu amiga checa, tus amigos checos, tus amigas checas
• nuestro piso, nuestra casa, nuestros profesores, nuestras profesoras
• vuestro hotel, vuestra ciudad, vuestros pasaportes, vuestras maletas
• su pueblo, su ciudad, sus libros, sus casas

NOTĂ: ‘su’ / ‘sus’ se pot referi la: él, ella, usted, ellos, ellas sau ustedes

(Pentru informaţii suplimentare privind pronumele, vedeţi secţia dedicată pronumelor).

COMPARATIVUL

1. Pentru a compara lucruri diferite se foloseşte más / menos que

• Madrid es más grande que Salamanca. – Salamanca es menos grande que Madrid.
• La ciudad es más ruidosa que el campo. – El campo es menos ruidoso que la ciudad.
• Nosotros trabajamos más que vosotros. – Vosotros trabajáis menos que nosotros.
• Mi hermano tiene más dinero que yo. – Yo tengo menos dinero que mi hermano.

1. Pentru a exprima egalitatea a două lucruri se foloseşte:

Adjective şi adverbe: ‘igual de ... que’, sau ‘tan ... como’

• Paco es igual de alto que Juan.
• Paco es tan alto como Juan.

Cu verbele: ‘igual ... que’ şi ‘tanto ... como’

• Mi hija se llama igual que mi madre.
• Mi hijo come tanto como su padre.

SUPERLATIVUL

‘más’ şi ‘menos’ se folosesc şi pentru a face diferenţa dintre o persoană sau un lucru faţă de un grup:

• Pepe es el alumno más inteligente de la clase.
• El Monte Everest es la montaña más alta del mundo.

Pentru a exprima gradul cele mai înalt al calităţii, fără a face comparaţie cu altele, se foloseşte ‘muy + adjectiv’ sau ‘-ísimo / -ísima / -ísimos -ísimas<<’

• muy guapo – guapísimo
• muy grande – grandísimo
• muy alta – altísima
• muy delgados – delgadísimos
• muy caras – carísimas

Bueno, malo, grande, pequeño, bien şi mal au forme neregulate:

• más bueno / más bien = mejor
• más malo / más mal = peor
• más grande = mayor
• más pequeño = menor

PRONUMELE PERSONAL

Dacă ne adresăm unei persoane într-un mod confidenţial şi neformal folosim ‘tú’la singular şi ‘vosotros’ (masculin) sau ‘vosotras’ (feminin) la plural.

Formele de politeţe sau formale sunt ‘usted’ la singular şi ‘ustedes’ la plural. De obicei se scriu Vd. şi Vds. şi se folosesc cu verbul la persoana a treia. Pronumele personale, de regulă, nu se folosesc, terminaţia verbului indicând persoana gramaticală.

‘¿Dónde vives?’ – ‘Vivo en Avilés y trabajo en Gijón.’

Pronumele personal se poate folosi dacă dorim să accentuăm o persoană, informaţii, opinii etc.. pentru a evita ambiguitatea:

• ¿Cómo os llamáis? – Yo me llamo Raquel y ella se llama Elena.
• ¿Qué estudiáis? – Yo estudio Medicina y él estudia farmacia.

PRONUMELE PERSONALE DUPĂ O PREPOZIŢIE

Prima şi a doua persoană a singularului se shimbă. Celelalte persoane rămân neschimbate. După prepoziţiile (a, para, de, por etc.) se folosesc formele ‘mí’ şi ‘tí’.

Exemple:

• Esta carta es para tí.
• El jefe habla muy bien de tí.

Dar:

• Esta carta es para él / ella / Vd.
• El jefe habla muy bien de nosotros nosotras / vosotros / vosotras /ellos / ellas / Vds.<<

În cazul prepoziţiei ‘con’ se folosesc formele speciale: conmigo y contigo.

Exemple:

• ¿Quieres ir conmigo? - Sí, quiero ir contigo.

PRONUME PERSONALE: COMPLEMENTUL DIRECT ŞI INDIRECT

Formele pronumelor la persoana întâi şi a doua sunt aceleaşi ca şi pentru complementul direct şi indirect; se schimbă numai persoana a treia.

Exemple complement direct:

• ¿Quién es Alberto? – No sé. No lo conozco.
• ¿Quién es María? – No sé. No la conozco.
• ¿Quiénes son Alberto y María? – No sé. No los conozco.
• ¿Dónde están mis libros? – No los encuentro.
• ¿Dónde están mis gafas? – No las encuentro.

Exemple complement indirect:

• ¿Me das un beso?
• Claudio nos ha enviado una carta.
• Os doy mi número de teléfono.
• Les enviaré un email mañana.

PRONUMELE REFLEXIVE

Unele verbe se folosesc cu pronume reflexive. Aceste verbe adaugă –se la infinitiv, de exemplu: llamarse, levantarse, sentarse, ducharse. Pronumele reflexive au aceeaşi poziţie ca şi pronumele personale cu funcţie de complement (vedeţi mai sus). Pronumele reflexive sunt:

Exemple:

• Me llamo Pepe.
• ¿Cómo te llamas?
• ¿Cómo se llama tu amigo?
• ¿Dónde podemos sentarnos?
• ¿Dónde nos podemos sentar?
• ¿Tu hermana no se ha levantado todavía?
• ¡Siéntate!
• ¡Siéntese Vd.!
• ¡No te vayas!
• María y Pepe van a casarse en mayo.
• María y Pepe se van a casar en mayo.

PRONUME POSESIVE

Dacă se ştie despre ce este vorba şi nu dorim să repetăm substantivul, se poate folosi pronumele posesiv. Pronumele posesiv se acordă în gen şi număr cu substantivul substituit.

Exemple:

• ¿De quién es esta casa? – Es mía.
• Mi padre tiene más dinero que el tuyo.
• ¿Es vuestro este dinero? – Sí, es nuestro.
• ¿Estas cosas son vuestras? – No, no son nuestras. Son suyas.

‘suyo’ etc. pot fi aceleaşi pentru ambele genuri, de aceea le putem folosi: de él, de ella, de Vd., de ellos, de ellas, de Vds.

Exemple:

• ¿Estas cosas son vuestras? – No, no son nuestras. Son de ellos.
• ¿Estos zapatos son tuyos? – No, son de él.

Aceste forme se pot folosi după un substantiv. În acest caz se numesc ‘adjective posesive accentuate sau dure’.

Exemple:

• un amigo mío
• la profesora nuestra
• unas amigas suyas
• cuatro alumnos suyos

INDICATIVUL PREZENT

PREZENTUL CONTINUU (ESTAR + GERUNDIO)

Pentru acţiuni care se desfăşoară în momentul vorbirii, putem folosi şi indicativul prezent al verbului ‘estar’ + gerunziul. Gerunziul se formează adăugând terminaţia ‘–ando’ (verbele în ‘–ar’) sau ‘-iendo’ (verbele în ‘–er’, ‘-ir’).

Exemple:

• Espera un momento. Estoy hablando por teléfono.
• ¿Qué haces? –- Nada, estoy escuchando música.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO PERFECTO

Se formează cu prezentul verbului auxiliar ‘haber’ şi participiul verbului principal. Timpul prezent al verbului ‘haber’:

yo he – tú has – él, ella, usted ha
nosotros, nosotras hemos -– vosotros, vosotras habéis -– ellos, ellas, ustedes han

Participiul se formează cu terminaţia ‘–ado’ (verbe în ‘–ar’) sau ‘–ido’ (verbe în ‘–er’, ‘-ir’)

Exemple:

• cantar -– cantado
• comer –- comido
• estar –- estado
• tener –- tenido
• salir - salido

Unele verbe cu participiul neregulat:

• ser –- sido
• abrir –- abierto
• decir –- dicho
• hacer -– hecho
• escribir -– escrito
• poner –- puesto
• ver -– visto
• romper –- roto
• volver – vuelto

Pretérito Perfecto se foloseşte pentru exprimarea unei acţiuni care tocmai s-a terminat, sau care poate avea încă legătură cu prezentul.

Exemple:

• Hola, Pepe. ¿Dónde has estado?
• ¿Habéis terminado?
• ¿Qué han hecho Pepe y María hoy?
• ¿Has estado alguna vez en España?
• Nunca he visitado Madrid.
• ¿Has pagado la cuenta?

NOTĂ: În unele zone din Spania, de exemplu Madrid, Pretérito Perfecto se foloseşte pentru toate acţiunile terminate în trecut:

• ¿Cuándo han llegado? – Han llegado ayer.
• ¿Has terminado tus estudios? – Sí, los he terminado el año pasado.

În alte zone din Spania şi în multe ţări ale Americii Latine, Pretérito Perfecto se utilizează foarte rar. În locul acestuia se foloseşte Pretérito Indefinido.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO INDEFINIDO

Terminaţiile regulate sunt:

Unele verbe în ‘-ir’, ca de exemplu pedir sau sentir, schimbă la persoana a treia singular şi plural ‘–e-’ în ‘–i-’. Verbele în ‘-ir’, ca de exemplu dormir, schimbă la persoana a treia singular şi plural ‘–o-’ în ‘–u-’.

Verbele ‘ser’ şi ‘ir’ formează Pretérito Indefinido neregulat şi au următoarele forme: fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron

Alte verbe au în Pretérito Indefinido rădăcină neregulată:

Pretérito Indefinido se folosşte pentru a exprima o acţiune care s-a desfăşurat într-un moment concret în trecut.

• ¿Qué hiciste el domingo? – Fui al parque.
• ¿Has hablado con el jefe? – Sí, hablé con él ayer.
• ¿Cuándo descubrió Colón América? – Hizo su primer viaje en 1492.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO IMPERFECTO

Există trei verbe neregulate:

Pretérito Imperfecto se foloseşte pentru descrierea unor acţiuni în cursul cărora s-a desfăşurat o altă acţiune sau pentru descrierea unor tradiţii şi deprinderi din trecut.

Exemplu:

• ¿Qué hiciste el sábado? - Nada. Llovía, mi novio trabajaba, ponían una

película muy buena en la tele, así que me quedé toda la tarde en casa.<<

• Cuando yo era joven me gustaba mucho jugar al fútbol.

VIITORUL

Terminaţiile viitorului se adaugă la infinitivul verbelor şi sunt aceleaşi pentru toate cele trei conjugări:

Unele verbe au rădacina neregulată, dar păstrează terminaţiile.

CONDIŢIONALUL

Modul condiţional se formează la fel ca viitorul. Şi anume, prin adăugarea terminaţiilor condiţionalului la infinitivul verbului. Terminaţiile sunt aceleaşi pentru toate verbele.

Prezintă aceleaşi neregularităţi ca şi viitorul: podría etc, tendría etc, querría etc.

Condiţionalul se foloseşte pentru exprimarea unor planuri sau idei posibile, dar şi ceea ce ne dorim să realizăm:

• Podríamos ir a la montaña este fin de semana.
• ¿Te gustaría venir conmigo?

Condiţionalul se foloseşte pentru exprimarea unei rugăminţi politicoase:

• ¿Podrías venir un momento a mi despacho, por favor?
• ¿Podría usted ayudarme?
• ¿Te importaría hacerme un favor?
• ¿Les importaría (a ustedes) cerrar la puerta, por favor?

Condiţionalul se foloseşte, de asemenea, în propoziţii cu ‘si’ (şi cu un verb la timpul imperfecto de subjuntivo –- vezi mai jos) pentru exprimarea unei sopoziţii privind nişte acţiuni posibilă:

• Estudiaría más si tuviera más tiempo.
• Compraríamos un ordenador nuevo si pudiéramos.
• ¿Qué harías si te tocase la lotería?