Manual de gramatică

Back

SUBSTANTIVUL

Substantivele pot fi de gen masculin sau feminin.

Exemple:

  • Masculin: bambino, uomo, telefono, maestro, cane
  • Feminin: bambina, donna, casa, maestra, cagna

Numărul plural

Dacă un substantiv se termină în ‘-o’ şi în ‘–e’, formează pluralul adăugând un i ‘–i’. Dacă un substantiv se termină în ‘-a’ formează pluralul adăugând un ‘–e’.

Exemple:

  • Masculin: bambini, uomini, telefoni, maestri, cani
  • Feminin: bambine, donne, case, maestre, cagne

Excepţii: unele substantive de gen masculin au pluralul terminat în ‘–a’.

Exemple:

  • il ditole dita
  • il ginocchiole ginocchia
  • il paiole paia
  • l’uovole uova

NOTĂ: toate substantivele care se termină într-o consoană, sau sunt de origine străină, sunt invariabile.

Exemple:

  • il caffèi caffè
  • il menùi menù
  • la fotole foto

Substantivele terminate în ‘–ca’/‘-ga’ fac pluralul în ‘–che’/‘-ghe’.

Exemple:

  • l’amica – le amiche
  • la stregale streghe

Substantivele terminate în ‘-co’/‘-go’ fac pluralul în ‘–chi’/‘-ghi’, dacă accentul se află pe penultima silabă.

Exemple:

  • il tedescoi tedeschi
  • l’albergogli alberghi

Substantivele terminate în ‘-cia’/‘-gia’ fac pluralul în ‘–ce’/‘-ge’:

Exemple:

  • la manciale mance
  • la spiaggiale spiagge

Substantivele terminate în ‘-io’ fac pluralul în ‘–i’.

Exemple:

  • il negozioi negozi
  • il viaggioi viaggi

Articolele

Articolele hotărâte de gen masculin sunt:

singularil / lo / l’
plurali / gli

Exemple:

  • il bambino, i bambini
  • l’uomo, gli uomini
  • il telefono, i telefoni
  • il maestro, i maestri

Articolele hotărâte de gen feminin sunt:

singularla / l’
pluralle

Exemple:

  • la bambinale bambine
  • la donnale donne
  • la casale case
  • la maestrale maestre

NOTĂ: articolele hotărâte il / la se transformă în l’ înaintea substantivului care începe cu o vocală.

Exemple:

  • l’amica
  • l’amico
  • l’ape
  • l’oca
  • l’arancio

NOTĂ: il/l’ se transformă în lo înaintea substantivului care începe cu S + CONSOANĂ şi literele Z, PS, GN, X.

Exemple:

  • lo studente
  • lo zoccolo
  • lo psicologo
  • lo gnocco
  • lo xilofono

Tipuri de substantive

Substantivele care se termină în ‘–o’ sunt cel mai ades de gen masculin: il cappello; il libro; il pesce; il nome; il bambino; l’uomo; il telefono; il giornale; il denaro; l’edificio; il maestro; il cappotto; l’exempleo; l’amico

Excepţii: la mano; la foto; la moto; la radio; l’auto; la iro

Substantivele care se termină într-o consoană sunt de gen masculin, mai ales dacă sunt cuvinte de origine străină: il bar; il film; il camion; il computer; lo sport; il gas

Substantivele care se termină în ‘–ma’ sunt de gen masculin: il problema; il programma; il diploma; il tema; il cinema; il sistema; il clima

De regulă, sunt de gen masculin şi substantivele care se termină în ‘–ore’; ‘-one’; ‘-ale’; ‘-ile’: il fiore; il sapone; il giornale; il fucile

Substantivele nume de luni şi zile ale săptămânii sunt de gen masculin, cu excepţia duminicii.

Substantivele care se termină în ‘–a’ sunt, cel mai ades, de gen feminin: la bambina; la casa; la sorella; la vicina; la rivista; la pelliccia; la frutta; la finestra; la porta; la taza; la forchetta; la strada; la ragazza; la metropolitana

Excepţii: il pilota; il poeta

Substantivele care se termină în ‘–tà’ şi ‘–tù’ sunt de gen feminin: La libertà; la gioventù

Substantivele care se termină în ‘–i’; ‘-ione’; ‘-ie’; ‘-ice’ sunt de gen feminin: la crisi; l’analisi; la lezione; la serie; la lavatrice; la traduttrice

Substantivele care se termină în ‘–e’, în ‘–ista’ şi în ‘-ante’ pot fi atât de gen masculin, cât şi de gen feminin.

NOTĂ: unele nume comune de persoane, al căror gen masculin se termină în ‘–e’, formează genul feminin în ‘–essa’; şi substantivele în ‘–tore’ formează genul feminin în ‘-trice’:

  • lo studentela studentessa
  • il dottorela dottoressa
  • il traduttorela traduttrice

Însă, în alte cazuri există o singură formă pentru masculin şi feminin:

  • il collegala collega
  • il turistala turista
  • il francesela francese
  • il clientela cliente

În general, numărul plural al genului masculin se foloseşte când este vorba de o pereche sau de un grup de persoane alcătuit din bărbaţi şi femei. De exemplu:

  • il re e la reginai re
  • il nonno e la nonnai nonni
  • la zia e lo ziogli zii
  • due bambini e otto bambinedieci bambini

ADJECTIVUL

Adjectivul se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat. Adjectivul se aşează în faţa substantivului determinat sau după acesta. Dacă este mai lung, se aşează după substantiv.

Forma numărului singular a genului masculin:

  • un bambino simpatico
  • un uomo ricco
  • l’autobus blu
  • un libro vecchio
  • il ristorante nuovo
  • un político nazionalista

Forma numărului singular a genului feminin:

  • una bambina simpatica
  • una donna ricca
  • una cartella nuova
  • la casa rossa
  • un’amica sincera
  • la città tranquilla

Forma numărului singular parţial invariabil:

  • un libro interessante
  • una lezione coinvolgente
  • la colazione abbondante
  • la signora gentile

NOTĂ: adjectivele ‘bello’ şi ‘quello’, care sunt aşezate în faţa substantivului urmează aceleaşi reguli ca şi articolul hotărât.

Dar adjectivul ‘buono’ urmează aceleaşi reguli ca şi articolul nehotărât.

  • le belle ragazze
  • quell’amica
  • un buono studente

Numărul plural se formează urmând aceleaşi reguli ca şi substantivele:

Forma numărului plural a genului masculin:

  • i bambini simpatici
  • gli uomini ricchi
  • gli autobus rossi
  • i libri vecchi
  • i ristoranti nuovi
  • dei politici nazionalisti

Forma numărului plural a genului feminin:

  • delle bambine simpatiche
  • le donne ricche
  • delle cartelle nuove
  • le case rosse
  • delle amiche sincere
  • le città tranquille

Forma numărului plural parţial invariabil:

  • dei libri interessanti
  • delle lezioni coinvolgenti
  • delle colazioni abbondanti
  • le signore gentili

Adjectivele care exprimă naţionalitatea urmează reguli precise. Unele schimbă numai numărul, nu şi genul: inglese, francese, portoghese, libanese.

  • ingleseinglesi
  • libaneselibanesi
  • canadesecanadesi

Altele urmează aceleaşi reguli ca şi genul:

  • tedesco / tedescatedeschi / tedesche
  • iracheno / irachenairacheni / irachene
  • spagnolo / spagnolaspagnoli / spagnole

ADJECTIVELE POSESIVE

În italiană adjectivele posesive se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat; numai ‘Loro’ este invariabil.

PronumePosesiv singularposesiv plural
Iomio, miamiei, mie
Tutuo, tuatuoi, tue
Lui, lei, Leisuo, suasuoi, sue
Noinostro, nostranostri, nostre
Voivostro, vostravostri, vostre
Loroloroloro

Exemple:

  • mio fratello, mia sorella, i miei fratelli, le mie sorelle
  • il tuo amico ceco, la tua amica ceca, i tuoi amici cechi, le tue amiche ceche
  • il nostro appartamento, la nostra casa, i nostri professori, le nostre professoresse
  • il vostro hotel, la vostra città, i vostri passaporti, le vostre valigie
  • il loro paese, la loro città, i loro libri, le loro case

De obicei, adjectivele posesive sunt precedate de articol hotărât.

  • La mia casa ha sette piani.

În afară de aceasta, articolul hotărât se mai foloseşte şi în următoarele cazuri:

  • înainte de ‘loro’: La loro casa è più grande della nostra.
  • dacă după nume urmează un complement: Lui è il mio fratello minore.

NOTĂ: Articolul hotărât nu se foloseşte în faţa adjectivului posesiv în următoarele cazuri:

  • când ne adresăm cuiva direct: Mia cara, ti stai sbagliando!
  • în faţa numelor membrilor de familie la singular: Mia madre è molto giovane.
  • la exclamare: Mamma mia!

(Pentru informaţii suplimentare privind pronumele, vedeţi secţia dedicată pronumelor.)

ADVERBELE

Multe adverbe se formează pornind direct de la adjective, adăugând ‘–mente’ la forma feminină a adjectivului:

  • rapidarapidamente
  • precisaprecisamente
  • sicurasicuraramente

Dacă adjectivul nu are gen feminin, vocala ‘–e’ a formei singulare invariabile se înlocuieşte cu sufixul ‘–mente

  • facilefacilmente
  • regolareregolarmente
  • semplicesemplicemente
  • realerealmente

NOTĂ: unele adverbe sunt neregulate:

  • buonobene
  • cattivomale
  • leggeroleggermente
  • violento - violentemente

COMPARATIVUL ŞI SUPERLATIVUL

COMPARATIVUL

  1. Două lucruri diferite se compară adăugând “più” sau “meno” înaintea adjectivului
  • Roma è più grande di Milano. -– Milano è meno grande di Roma.
  • La città è più inquinata della campagna. -– La campagna è meno inquinata della città.
  • Noi lavoriamo più di voi. –- Voi lavorate meno di noi.
  • Mio fratello è più ricco di me. –- Io sono meno ricco di mio fratello.

NOTĂ:

Prepoziţia “di” se foloseşte:

  • înaintea numerelor: Voglio più di due figli.
  • cu più/meno + adjectiv + di + substantiv: La seta è più costosa del cotone.
  • cu più/meno + adjectiv + di + pronume: Sono meno puntuale di te.

Însă “Che” se foloseşte cu două substantive, două adjective, două adverbe sau două infinitive:

  • C’erano più uomini che donne.
  • L’opera era più triste che interessante.
  • È più importante vivere che lavorare.
  1. Pentru a exprima egalitatea folosim: ‘(tanto) ... quanto/come ...
  • Marco è (tanto) alto quanto/come Luigi.
  1. Între nume, pronume şi verbe la infinitiv: ‘(tanto) ... quanto’, oppure ‘(così) ... come
  • Il lago è (tanto) riposante quanto la montagna.
  • Leggere è (così) stimolante come andare al cinema.
  • Rossana è (tanto) alta quanto me.

SUPERLATIVUL

Più’ şi ‘meno’ se folosesc pentru a distinge o persoană sau un lucru diferit de un grup determinat:

  • Patrizia è l’alunna più intelligente della classe.
  • L’Everest è la montagna più alta del mondo.

Pentru a exprima gradul cele mai înalt al calităţii, fără a face comparaţie cu altele, se foloseşte ‘molto + adjectiv’ sau ‘-issimo’ / ‘-issima’ / ‘-issimi’ / ‘-issime

  • molto bellobellissimo
  • molto grandegrandissimo
  • molto altaaltissima
  • molto magrimagrissimi
  • molto carecarissime

Atenţionare: dacă un cuvânt se termină în ‘-co’, sau ‘-go’ se adaugă un ‘-h-’ înaintea ‘-issimo

  • Anticoantichissimo
  • Lungolunghissimo

Buono’, ‘cattivo’, ‘grande’, ‘piccolo’, ‘bene’ şi ‘male’ sunt neregulate:

  • più buono = migliore
  • più cattivo = peggiore
  • più grande = maggiore
  • più piccolo = minore

NUMERALELE

0zero11undici30trenta81ottantuno
1uno12dodici31trentuno90novanta
2due13tredici40quaranta91novantuno
3tre14quattordici41quarantuno100cento
4quattro15quindici50cinquanta101centouno
5cinque16sedici51cinquantuno1.000mille
6sei17diciassette60sessanta1.001milleuno
7sette18diciotto61sessantuno2.000duemila
8otto19diciannove70settanta1.000.000un milione
9nove20venti71settantuno1.000.000.000un miliardo
10dieci21ventuno80ottanta

NOTĂ: numeralele terminate în ‘–uno’ şi ‘–otto’ pierd ultima vocală la zecimi: ‘trentuno’, ‘ventotto’.

Numeralele ordinale sunt:

1primoprimaprimiprime
2secondosecondasecondiseconde
3terzoterzaterziterze
4quartoquartaquartiquarte
5quintoquintaquintiquinte
6sestosestasestiseste
7settimosettimasettimisettime
8ottavoottavaottaviottave
9nonononanoninone
10decimodecimadecimidecime
11undicesimoundicesimaundicesimiundicesime
12dodicesimododicesimadodicesimidodicesime
13tredicesimotredicesimatredicesimitredicesime
20ventesimoventesimaventesimiventesime
21ventunesimoventunesimaventunesimiventunesime
22ventiduesimoventiduesimaventiduesimiventiduesime
23ventitreesimoventitreesimaventitreesimiventitreesime
100centesimo
1.000millesimo
1.000.000milionesimo

NOTĂ: pentru a indica o cantitate aproximativă, când nu este precizat numărul, se foloseşte:

  • una decina = circa zece; Verrano a pranzo una decina di persone.
  • una dozzina = circa doisprezece; Compra una dozzina di uova.
  • una ventina, una trentina = circa douăzeci, treizeci; Ha invitato una ventina di compagni di scuola.
  • un centinaio, un migliaio = circa o sută, o mie; Al convegno verranno un centinaio di ospiti.

DATA

Pentru exprimarea datei se folosesc numeralele cardinale:

“Quanti ne abbiamo oggi?”
“Oggi ne abbiamo 21”

Excepţie: prima zi a lunii se exprimă cu numeral ordinal.

  • Il 1o maggio è la Festa del Lavoro.

Dacă ne referim la o dată concretă, folosim articolul ‘il’, iar în faţa denumirii lunii se aşează prepoziţia ‘di’, şi în faţa anului prepoziţia ‘del’.

NOTĂ: prepoziţia ‘di’ se poate omite, prepoziţia ‘del’ nu.

  • Sono nata il 25 (di) agosto del 1978

Data se poate scrie în două moduri diverse: Bergamo, 6/4/2008 = Bergamo, 6 aprile 2008.

ORA

Pentru a întreba ce oră este spunem: ‘Che ore sono?’, ‘Che ora è?’ Răspundem folosind pluralul: ‘sono le due e mezzo’, ‘sono le quattro e un quarto

Excepţie: numărul singular se foloseşte numai pentru exprimarea orei unu:

  • è l’una meno cinque
  • è l’una e un quarto

Atenţie: pentru amiază şi pentru miezul nopţii nu se foloseşte articolul şi verbul are numărul singular

  • È mezzanotte, vado a dormire.
  • È mezzogiorno, vado a preparare il pranzo.
  • 1.00 – È l’una / È l’una in punto
  • 1.05 – È l’una e cinque
  • 2.10 – Sono le due e dieci
  • 3.15 – Sono le tre e un quarto
  • 4.20 – Sono le quattro e venti
  • 5.25 – Sono le cinque e venticinque
  • 6.30 – Sono le sei e mezza
  • 7.35 – Sono le otto meno venticinque
  • 8.40 – Sono le nove meno venti
  • 9.45 – Sono le dieci meno un quarto
  • 10.50 – Sono le undici meno dieci
  • 11.55 – Sono le dodici meno cinque
  • 12.00 – Sono le dodici / Sono le dodici in punto

Pentru a întreba când se va desfăşura un lucru folosim: “A che ora...?” Răspundem: “All’... / alle

Pentru a indica un moment al acţiunii se foloseşte prepoziţia ‘di’, chiar şi atunci când nu este indicată ora:

  • Le tre di mattina (3:00)
  • Le cinque di pomeriggio (17:00)
  • Le dieci e mezza di sera (22:30)
  • Di sera
  • Di notte

PRONUMELE

PRONUMELE PERSONALE ACCENTUATE

singulario, tu, lui / lei / Lei
pluralnoi, voi, loro

Dacă ne adresăm unei persoane într-un mod confidenţial şi neformal folosim ‘tu’ la singular şi ‘voi’ la plural.

Formulele de politeţe sau formale sunt ‘Lei’ la singular şi ‘Voi’ la plural. Aceste două forme se folosesc cu verbul la persoana a treia.

Pronumele personale, de obicei, nu se folosesc, deoarece forma verbului indică deja persoana.

  • Dove vivi?Vivo a Taormina.

Pronumele personal se poate folosi dacă dorim să accentuăm persoana pentru a evita ambiguitatea.

  • Come vi chiamate?Io mi chiamo Alessandra e lei si chiama Cristina.
  • Che cosa studiate?Io studio odontoiatria e lei farmacia.

PRONUME PERSONALE NEACCENTUATE -- DATIV ŞI ACUZATIV

Există două grupe de pronume personale cu funcţie de complement: forme accentuate cu accent propriu şi forme neaccentuate fără accent.

Pronume acentuatePronume accentuat AcuzativPronume neaccentuat Dativ şi Acuzativ
iomemi
tuteti
luilui, lo, gli, ne, si
leilei, la, le, ne, si
LeiLeLa
noinoici
voi, Voivoi, Voivi, Vi
loroloro, li, le, ne, si

După prepoziţii se folosesc întotdeauna formele accentuate ale pronumelor personale.

  • C’è posta per te.
  • Il capo parla molto bene di te.
  • Posso venire al mare con te?

Pronume personal neaccentuat. Acuzativ. Exemple:

  • Chi è Vittorio?No lo so. Non lo conosco.
  • Chi è Maria?No lo so. No la conosco.
  • Chi sono Vittorio e Maria?No lo so. No li conosco.
  • Dove sono i miei libri? Non li trovo.
  • Dove sono le mie scarpe? Non le trovo.

Pronume personal neaccentuat. Dativ. Exemple:

  • Mi dai un bacio?
  • Claudio ci telefonerà stasera.
  • Vi do il mio numero di telefono.
  • Le manderò una mail domani.
  • Ti ho chiamato ieri, ma non eri a casa.

Forma reflexivă a persoanei a treia singular şi plural este ‘’, care se întăreşte adesea cu ‘stesso’ / ‘stessa’ / ‘stessi’ / ‘stesse’.

NOTĂ: forma ‘se stesso’, nu are accent pe ‘se’.

Exemple:

  • Pensa solo a se stesso e non si interessa agli altri.

POZIŢIA PRONUMELOR PERSONALE NEACCENTUATE

Formele accentuate au accent propriu, de aceea nu se alătură verbului, dimpotrivă formele neaccentuate se alătură verbului sau se aşează în faţa acestuia, de aceea le putem găsi în următoarele joncţiuni:

  1. după un infinitiv (sau înaintea verbelor cum ar fi ‘potere’, ‘volere’ după care urmează infinitivul).

NOTĂ: în acest caz infinitivul pierde vocala

  • Non posso farlo. Non lo posso fare.
  • Il capo vuole vederti. Il capo ti vuole vedere.
  1. după gerunziu:
  • Parlandogli forse capirebbe.
  1. după participiu:
  • Silvia ha accettato il contratto di lavoro propostole.
  1. după imperativ
  • Rispondimi!
  • Lasciami in pace, sto lavorando!
  1. După negaţie şi în faţa verbului semantic. Excepţie: ‘Loro’ se aşează întotdeauna în faţa negaţiei.
  • Domani ci vedremo alle 15.00. Domani non ci vedremo alle 15.00.
  • Ti amo. Non ti amo.
  1. Înaintea verbului auxiliar în forme compuse:
  • Dove sono i miei libri? -– Li ho messi sul tavolo.
  • Hai scritto a Tommaso? –- Sí, gli ho mandato una mail ieri.

PRONUME PERSONALE DUBLATE

Formele accentuate şi neaccentuate se pot ivi şi în perechi:

  1. pronumele ‘mi’ / ‘ti’ / ‘si’ / ‘ci’ / ‘vi’ se transformă în ‘–e’, înaintea unui alt pronume. De asemenea, dacă în propoziţie avem un pronume neaccentuat în cazul dativ şi acuzativ pronumele din dativ se află întotdeauna în faţa pronumelui din acuzativ.
  • Ti piace questo libro? Te lo regalo.
  • Ce lo diranno stasera.
  1. Pronumele dublate se scriu individual, cu excepţia persoanei a treia ‘glielo’.
  • Le piace questo maglione? Glielo regalo.
  • Devi restituire il libro a Renato. Gliel’ho già restituito, me l’aveva chiesto due settimane fa.

PRONUMELE REFLEXIVE

Unele verbe se folosesc ca pronume reflexive. Aceste verbe pierd ‘–e’ la infinitiv şi adaugă ‘–si’, de exemplu: chiamarsi, alzarsi, sedersi, pettinarsi. Poziţia pronumelui reflexiv este aceeaşi ca şi poziţia pronumelor personale neaccentuate (vedeţi mai sus).

NOTĂ: în timpurile compuse, verbele reflexive au ca verb auxiliar ‘essere’ (acordul participiului cu verbul ‘essere’ găsiţi în secţia dedicată verbelor, modul indicativ, timpul trecutul apropiat).

Exemplu:

  • Si sono svegliati tardissimo.

Pronumele reflexive sunt:

SubiectulPronumele reflexiv
iomi
tuti
lui, lei, Leisi
noici
voivi
lorosi

Exemple:

  • Mi chiamo Francesco.
  • Come ti chiami?
  • Come si chiama il tuo amico?
  • Dove possiamo sederci?
  • Dove ci possiamo sedere?
  • Non si è ancora alzata tua sorella?
  • Siediti!
  • Si sieda!
  • Non andartene!
  • Maria e Giuseppe si sposeranno a maggio.

PRONUMELE POSESSIVE

Dacă se ştie despre ce este vorba şi nu dorim să repetăm substantivul, se poate folosi pronumele posesiv. Pronumele posesiv se acordă în gen şi număr cu substantivul substituit, cu excepţia “loro”.

  • (il) mio – (la) mia – (i) miei --(le) mie
  • (il) tuo – (la) tua – (i) tuoi – (le) tue
  • (il) suo – (la) sua – (i) suoi – (le) sue
  • (il) nostro – (la) nostra – (i) nostri – (le) nostre
  • (il) vostro – (la) vostra – (i) vostri – (le) vostre
  • (il) loro – (la) loro – (i) loro – (le) loro

Exemple:

  • Di chi è questa casa?È mia.
  • Mio padre è più ricco del tuo.
  • È vostro questo cane?Sí, è nostro.
  • Sono vostre queste cose?No, non sono nostre. Sono loro.

FORMULA DE POLITEŢE

Ne putem adresa unor persoane în unul sau două moduri diferite:

  • tu (persoana a doua singular) pentru persoane cu care suntem în relaţii familiale sau de prietenie.
  • Lei (persoana a treia singular, cu majusculă) pentru persoane cu care nu avem o relaţie confidenţială şi în celelalte situaţii formale.

Pronumele pentru Lei sunt ‘La’ / ‘Le’.

  • Signor Direttore, La prego di scusare l’interruzione, ma è urgente.

NOTĂ: ‘Lei’ este o formă pentru genul feminin, dar dacă ne adresăm unui bărbat nu se acordă în gen. Formula de politeţe pentru a ne adresa mai multor persoane este ‘voi’ (persoana a doua plural).

DEMOSTRATIVUL

Adjectivele şi pronumele demostrative se acordă în gen şi număr cu substantivul. Se folosesc pentru exprimarea distanţei faţă de cel care vorbeşte.

Aproape:

Masculin (înaintea consoanei)questo, questi
Masculin (înaintea vocalei)quest’
Feminin (înaintea consoanei)questa, queste
Feminin (înaintea vocalei)quest’

Exemple:

  • Questo bambino è mio figlio.
  • Quest’albero è molto alto.
  • Questi libri sono miei.
  • Questa stanza è molto bella.
  • Quest’albicocca è marcia.
  • Queste alunne sono nuove.

Departe:

Masculin (înaintea consoanei)quel, quei
Masculin (înaintea vocalei)quell’, quegli
Masculin (înaintea s+consoană); z; ps; gn; xquello, quegli
Feminin (înaintea consoanei)quella, quelle
Feminin(înaintea vocalei)quell’, quelle

Exemple:

  • Quell’albero è molto alto.
  • Quello psicologo è un incompetente.
  • Quegli agenti di polizia l’avevano già arrestato.
  • Quelle cigliegie sono acerbe.
  • Quelle api producono moltissimo miele.

NOTĂ: questa + sera/notte/mattina se abreviază în sta: stasera, stanotte, stamattina.

Oricum ‘questo’ şi ‘quello’ se pot folosi ca pronume demostrative invariabile şi neutre:

Questo’ equivale a ‘questa cosa
Quello’ equivale a ‘quella cosa

Exemple:

  • Cos’è questo? – Questo è un telefono.
  • Questo non mi piace.
  • Questo è assolutamente impossibile.

>>ESSERE<< ŞI >>STARE<<

Aceste două verbe sunt identice cu verbele:

  • to be’ în engleză
  • être’ în franceză
  • sein’ în germană
  • a fi’ în română

Conjugarea la indicativ prezent este:

ESSERESTARE
iosonosto
tuseistai
luièsta
leièsta
Leièsta
noisiamostiamo
voisietestate
lorosonostanno
Lorosonostanno

Verbul ‘essere’ indică ceva permanent: identitate, profesie, naţionalitate, o caracteristică permanentă.

Exemple:

  • Identitatea: Io sono Elena. Questa è la mia amica Beatrice.
  • Aspectul fizic: È molto alto.
  • Originea: Siete inglesi o irlandesi? –- Siamo americani.
  • Poziţia: Bolzano è vicino a Trento.
  • Profesia: I miei fratelli sono ingegneri.
  • Caracteristica: Mio marito è cieco.
  • Materialul: Questo tavolo è di legno.
  • Forma: È rettangolare.
  • Culoarea: È verde.
  • Marca: È una FIAT.
  • Data, ora: Sono le cinque.

Verbul ‘stare’ indică o situaţie sau o stare temporară.

Exemple:

  1. Poziţia, cu aceeaşi semnificaţie ca şi verbul ‘rimanere’:
  • Quando lavoro sto seduto tutto il giorno.
  • Stai qui! Non andare via.
  • Vieni a vedere la partita stasera o stai in casa?
  1. Starea fizică:
  • Come stai oggi? Sto molto meglio, grazie!
  • Shh, stà dormendo.
  • Ha mangiato un tiramisù scaduto e adesso sta male.

Pentru a exprima dispoziţia cuiva se foloseşte verbul ‘essere’.

Exemplu:

  • Sono molto triste.
  • Sono felicissima!
  • Sono stanco.

NOTĂ: ‘stare’ se foloseşte şi cu per şi infinitiv, cu semnificaţia de a fi ‘pe punctul de a’: Sto per arrabbiarmi...Sparecchia la tavola! Il film sta per finire.

FRAZELE INTERROGATIVE

Dacă putem răspunde la întrebări cu ‘da’ şi ‘nu’, aceste întrebări nu au o structură exactă. Pentru a le diferenţia de întrebările cu răspuns pozitiv, intonaţia are un ton ascendent la sfârşitul propoziţiei:

Exemplu:

  • Venite?
  • Usciamo a cena per il tuo compleanno?

Se poate pune o întrebare şi prin inversarea subiectului şi verbului. Ambele fraze au aceeaşi semnificaţie:

  • È arrivato il capo?
  • Il capo è arrivato?

Pronumele interogatorii introduc întrebarea şi de aceea se aşează la începutul frazei.

CHE (ce)Che cosa hai fatto questo fine settimana?

Cuvântul ‘cosa’ îşi pierde sensul în întrebări şi se foloseşte ca pronumele ‘che’. Che (cosa) fai domani? = Cosa fai domani? Are rolul de a preveni tonul impertinent al întrebării. Înaintea verbelor essere şi avere si foloseşte forma scurtată cos’: Che cos’hai detto?

CHI (cine)Chi è venuto a trovarti?
COME (cum)Come stai?
DOVE (unde)Dove vai? Vado dove mi pare.
QUANTO masculin singular (cât timp)Quanto tempo vi fermate qui?
QUANTI masculin plural (cât de mult)Quanti figli hai?
QUANTA feminin singular (cât de multă)Quanta frutta mangi alla settimana?
QUANTE feminin plural (cât de multă)Quante figlie hai?
QUANDO (când)Quando sei andato al mare l’ultima volta?
PERCHÉ (de ce)Perché non mi hai chiamato ieri sera?

În limbajul obişnuit se înlocuieşte adesea ‘perché’ cu joncţiunea ‘come mai’: Perché non me l’hai detto? = Come mai non me l’hai detto?

QUALE (care)Qual è il tuo cappotto?
QUALI masculin şi feminin plural (care)Quali sono le tue scarpe? Quali sono i tuoi programmi preferiti?

VERBELE

Verbele se împart în trei categorii, în funcţie de terminaţia acestora:

  1. Verbe terminate în ‘–are
  • Exemplu: studiare, parlare, giocare, lavorare, cantare
  1. Verbe terminate în ‘–ere
  • Exemplu: chiedere, correre, vedere, vivere, scrivere
  1. Verbe terminate în ‘–ire
  • Exemplu grupul A: partire, coprire, aprire, sentire, dormire
  • Exemplu grupul B: capire, costruire, preferire, spedire, pulire

(Pentru detalii vedeţi al doilea exemplu al secţiei Particularităţi ale conjugării a treia)

Verbele se conjugă prin substituirea terminaţiei infinitivului (‘-are’, ‘-ere’, ‘-ire’) cu terminaţia adecvată în funcţie de timp şi persoană. În italiană nu este necesar să se menţioneze şi pronumele personal, deoarece după terminaţia verbului se cunoaşte persoana. Există două verbe regulate şi neregulate.

Verbele reflexive adaugă pronumele ‘–si’ la infinitiv, fără vocală.

Exemple:
  • pettinarepettinarsi

* muoveremuoversi * vestirevestirsi.

= INDICATIVUL PREZENT = indicativo-presente

Io+ostudio, parlo, lavoro
Tu+istudi, parli, lavori
Lui/lei/Lei+astudia, parla, lavora
Noi+iamostudiamo, parliamo, lavoriamo
Voi+atestudiate, parlate, lavorate
Loro+anostudiano, parlano, lavorano
Io+ochiedo, scrivo, vedo
Tu+ichiedi, scrivi, vedi
Lui/lei/Lei+echiede, scrive, vede
Noi+iamochiediamo, scriviamo, vediamo
Voi+etechiedete, scrivete, vedete
Loro+onochiedono, scrivono, vedono

VERBE REGULATE -IRE

Io+oapro, parto, dormo
Tu+iapri, parti, dormi
Lui/lei/Lei+eapre, parte, dorme
Noi+iamoapriamo, partiamo, dormiamo
Voi+iteaprite, partite, dormite
Loro+onoaprono, partono, dormono

În cazul “Io, tu, lui/lei/Lei” şi “loro” accentul se pune întotdeauna la rădăcina cuvântului, în timp ce la “noi” şi “voi” accentul se pune la sfârşitul cuvântului.

Particularităţi ale primei conjugări:

  1. verbele terminate în ‘–care’ (cascare) şi ‘–gare’ (litigare) adaugă un “h” înaintea terminaţiei “e, i”.
  • Indicativul Prezent: io casco, tu caschi etc; io litigo, tu litighi etc.
  • Indicativul Viitor: io cascherò, tu cascherai etc; io litigherò, tu litigherai etc.

b)verbele terminate în ‘–ciare’ (lanciare) şi ‘–giare’ (arrangiare) pierd “i” înaintea terminaţiilor “e, i”.

  • Indicativul Prezent: io lancio, tu lanci etc;
  • Indicativul Viitor: io lancerò, tu lancerai etc.

Particularităţi ale conjugării a doua:

  1. verbele terminate în ‘–gnere’ pot pierde sau menţine ‘–i’ ale unor terminaţii ale indicativului (noi) şi conjunctivului (voi).
  • Indicativul Prezent: noi spegniamo = noi spegnamo
  • Conjunctivul Prezent: voi spegniate = voi spegnate
  1. În passato remoto formele ‘–ei’, ‘’, ‘-erono’, se înlocuiesc adesea cu formele ‘–etti’, ‘-ette’, ‘–erono’.
  • Io: temei=temetti
  • Tu: temesti
  • Lui/lei/Lei: temè=temette
  • Noi: tememmo
  • Voi: temeste
  • Loro: temerono=temettero

Particularităţi ale conjugării a treia:

Cea mai mare parte a verbelor în indicativul prezent şi în conjunctivul prezent al persoanelor “Io, tu, lui/lei/Lei” şi “loro” şi în imperativul persoanelor “tu, lui/lei/Lei” şi “loro”, introduc grupul de litere ‘–isc-’.

Exemplu:

INDICATIVUL PREZENTCONJUNCTIVUL PREZENT
Iofiniscoche io finisca
Tufinisciche tu finisca
Lui/lei/Leifinisceche lui/lei/Lei finisca
Noifiniamoche noi finiamo
Voifiniteche voi finiate
Lorofinisconoche loro finiscano

IMPERATIVUL: finisci tu! finisca lui/lei/Lei! finiamo noi! finite voi! finiscano loro!

VERBE NEREGULATE

  1. Cele mai folosite verbe neregulate ale primei conjugări sunt:
ANDARESTAREFARE
IoVadoStoFaccio
TuVaiStaiFai
Lei, lei, luiVaStaFa
NoiAndiamoStiamoFacciamo
VoiAndateStateFate
LoroVannoStannoFanno
  1. Cele mai folosite verbe neregulate ale conjugării a doua sunt:
POTEREVOLEREDOVERESAPEREPIACEREBERE
IoPossoVoglioDevoSoPiaccioBevo
TuPuoiVuoiDeviSaiPiaciBevi
Lei, lei, luiPuòVuoleDeveSaPiaceBeve
NoiPossiamoVogliamoDobbiamoSappiamoPiaciamoBeviamo
VoiPoteteVoleteDoveteSapetePiaceteBevete
LoroPossonoVoglionoDevonoSannoPiaccionoBevono
  1. Cele mai folosite verbe neregulate ale conjugării a treia sunt:
DIREUSCIRE
IoDicoEsco
TuDiciEsci
Lei, lei, luiDiceEsce
NoiDiciamoUsciamo
VoiDiteUscite
LoroDiconoEscono

Verbele tenere, porre, trarre, venire, rimanere, salire, valere adaugă un ‘–g-’ la persoanele “Io” şi “loro”:

TENEREPORRETRARREVENIRE
IoTengoPongoTraggoVengo
TuTieniPoniTraiVieni
Lei, lei, luiTienePoneTraeViene
NoiTeniamoPoniamoTraiamoVeniamo
VoiTenetePoneteTraeteVenite
LoroTengonoPongonoTraggonoVengono

FOLOSIREA INDICATIVULUI PREZENT

Indicativul prezent se foloseşte pentru descrierea acţiunilor care se desfăşoară în prezent sau într-un moment determinat. De asemenea, se foloseşte pentru exprimarea unor acţiuni care se vor desfăşura cu siguranţă în viitor.

Exemplu:

  • Viviamo a Torino ma lavoriamo a Milano.
  • Martedì prossimo non vengo a lezione. Vado a Napoli.
  • La prossima settimana parto per le vacanze.

PREZENTUL CONTINUU (STARE + GERUNDIO)

Pentru acţiuni care se desfăşoară în momentul vorbirii se foloseşte indicativul prezent al verbului ‘stare’ + gerunziu. Gerunziul se formează adăugând terminaţia ‘–ando’ (verbelor terminate în ‘–are’) sau ‘-endo’ (verbelor terminate în ‘–ere’, ‘-ire’).

Exemplu:

  • Adesso sto mangiando, ti richiamo più tardi.
  • Che cosa stai facendo? – Niente di particolare, sto guardando un film.

TRECUTUL APROPIAT

Se formează în general cu indicativul prezent al verbului ‘avere’ şi cu participiul verbului principal. În unele cazuri se foloseşte indicativul prezent al verbului ‘essere’.

Indicativul prezent al verbului ‘avere’:

io ho – tu hai – lui/lei/Lei ha
noi abbiamo – voi avete – loro hanno

Indicativul prezent al verbului ‘essere’:

io sono – tu sei – lui/lei/Lei è
noi siamo – voi siete – loro sono

Participiul se formează cu terminaţia ‘–ato’ (verbe terminate în ‘–are’), ‘–uto’ (verbe terminate în ‘–ere’), ‘-ito’ (verbe terminate în ‘-ire’).

Exemplu:

  • mangiare – mangiato
  • bere – bevuto
  • dormire – dormito

Unele verbe au participiul trecut neregulat:

Exemple:

  • accendere – acceso
  • aprire – aperto
  • bere – bevuto
  • chiedere – chiesto
  • chiudere – chiuso
  • correggere – corretto
  • correre – corso
  • cuocere – cotto
  • decidere – deciso
  • dire – detto
  • dividere – diviso
  • essere – stato
  • fare – fatto
  • leggere – letto
  • mettere – messo
  • morire – morto
  • muovere – mosso
  • nascere – nato
  • nascondere – nascosto
  • offrire – offerto
  • perdere – perso
  • piacere – piaciuto
  • piangere – pianto
  • porre – posto
  • prendere – preso
  • ridere – riso
  • rimanere – rimasto
  • risolvere – risolto
  • rispondere – risposto
  • rompere – rotto
  • scegliere – scelto
  • scrivere – scritto
  • succedere – successo
  • togliere – tolto
  • tradurre – tradotto
  • uccidere – ucciso
  • vedere – visto (veduto)
  • venire – venuto
  • vincere – vinto
Participiul trecut cu verbul ‘essere’ se foloseşte:
  1. cu verbe intranzitive, care nu au complement direct.
  • Ieri sera siamo riusciti a vedere tutto il film.
  1. cu verbe de
  • stare: stare rimanere ...
  • mişcare: andare, venire, tornare ...
  • schimbare a stării: diventare, nascere, morire ...
  1. cu verbe reflexive:
  • Mi sono alzato.
  • Si sono vestiti in fretta e sono scappati.
  1. Cu următoarele verbe comune: bastare, piacere, sembrare, accadere, parere, succedere, costare, mancare, dipendere, dispiacere, toccare, occorrere.
  • Sono bastati dieci minuti per tornare a casa.
  • Queste scarpe mi sono costate un occhio della testa!

NOTĂ: cu verbul ‘essere’ participiul se acordă cu subiectul în gen şi număr, cu verbul ‘avere’ nu.

Exemplu:

  • Siamo tornati dalle vacanze da poco e non abbiamo voglia di lavorare.
  • Gloria ha ordinato un gelato enorme.

Excepţie: Verbul ‘avere’ se acordă întotdeauna cu pronumele ‘lo’, ‘la’, ‘l’’, ‘li’, ‘le’.

Exemple:

  • È da tanto tempo che non vedi Silvia e Daniela?
  • No, perché? Le ho viste ieri.

Trecutul apropiat se foloseşte pentru exprimarea unei acţiuni care tocmai s-a terminat, sau care poate avea încă o legătură cu prezentul.

Exemple:

  • Ieri sera ho mangiato troppo e non sono riuscito a dormire tutta la notte!
  • Hai finito di fare i compiti?
  • Che cosa hai mangiato oggi?
  • Sei mai stato in Spagna?
  • Hai già pagato la bolletta del telefono?

NOTĂ: Trecutul apropiat se foloseşte îndeosebi în italiana obişnuită a Italei de Nord, exprimând orice acţiune trecută, substituind passato remoto, care se foloseşte numai în formă scrisă. În sudul Italiei Passato Remoto se foloseşte însă şi pentru acţiuni tocmai terminate.

TIMPUL TRECUT-PASSATO REMOTO

Terminaţiile regulate sunt:

Verbe în –areVerbe în –ereVerbe în –ire (grupa a)Verbe în –ire (grupa b)
Ioparlaivendei/vendettisentiifinii
Tuparlastivendestisentistifinisti
Lei, lei, luiparlòvendé/vendettesentífiní
Noiparlammovendemmosentimmofinimmo
Voiparlastevendestesentistefiniste
Loroparlaronovenderono/vendetterosentironofinirono

Verbele ‘essere’ şi ‘avere’ formează Passato Remoto neregulat:

ESSEREAVERE
Iofuiebbi
Tufostiavesti
Lei, lei, luifuebbe
Noifummoavemmo
Voifosteaveste
Lorofuronoebbero

NOTĂ: formele neregulate se referă, în general, numai la persoanele io, lui/lei, loro, la celelalte persoane se menţine rădăcina infinitivului.

Exemple:

  • ROMPERE: Io ruppi – Tu rompesti – Lei, lei, lui ruppe – Noi rompemmo – Voi rompeste – Loro ruppero

Cele mai folosite verbe neregulate:

  • bere: bevvi
  • cadere: caddi
  • chiedere: chiesi
  • conoscere: conobbi
  • correre: corsi
  • dare: diedi
  • decidere: decisi
  • fare: feci
  • mettere: misi
  • nascere: nacqui
  • perdere: persi
  • prendere: presi
  • rendere: resi
  • rispondere: risposi
  • rompere: ruppi
  • sapere: seppi
  • scrivere: scrissi
  • spegnere: spensi
  • stare: stetti
  • tenere: tenni
  • vedere: vidi
  • venire: venni
  • vivere: vissi
  • volere: volli

Passato Remoto se foloseşte pentru descierea unei acţiuni desfăşurate în trecut şi care nu continuă în prezent.

Exemple:

  • Alla fine degli anni sessanta l’uomo mise piede sulla luna.
  • Quando scoprì l’America Cristoforo Colombo? Nel 1492, quando fece il suo primo viaggio.

IMPERFECTUL

Verbe în -areVerbe în -ereVerbe în -ire
Iostudiavobevevopartivo
Tustudiavibevevipartivi
Lei, lei, luistudiavabevevapartiva
Noistudiavamobevevamopartivamo
Voistudiavatebevevatepartivate
Lorostudiavanobevevanopartivano

Imperfectul verbului ‘essere’ este neregulat:

ESSERE
Io ero
Tu eri
Lei, lei, lui era
Noi eravamo
Voi eravate
Loro erano

Imperfectul se foloseşte:

  1. Pentru exprimarea unor acţiuni care sau desfăşurat în acelaşi timp sau a unei acţiuni întrerupte de o alta.
  • Mentre la nonna guardava la televisione, il nonno leggeva il giornale.
  • Mentre facevo la doccia è squillato il telefono.
  1. Pentru exprimarea unei acţiuni regulate sau repetate din trecut.
  • Da piccola andavo spesso al cinema con mio padre.

VIITORUL

Verbele regulate ale primei conjugări la viitorul simplu transformă vocala ‘–a’ a infinitivului ‘-are’ în ‘–e’.
CANTARECREDERESENTIREFINIRE
Iocanteròcrederòsentiròfinirò
Tucanteraicrederaisentiraifinirai
Lei, lei, luicanteràcrederàsentiràfinirà
Noicanteremocrederemosentiremofiniremo
Voicanteretecrederetesentiretefinirete
Lorocanterannocrederannosentirannofiniranno

NOTĂ: prima şi a treia persoană singular au accent grafic.

ESSEREAVERE
Iosaròavrò
Tusaraiavrai
Lei, lei, luisaràavrà
Noisaremoavremo
Voisareteavrete
Lorosarannoavranno

Verbele regulate ale viitorului pot:

  • pierde vocala infinitivului: andare > andrò; dovere > dovrò; potere > potrò; sapere > saprò; vivere > vivrò
  • pierde vocala infinitivului şi transformă ‘l’sau ‘n’ a rădăcinii în ‘rr’: rimanere > rimarrò; tenere > terrò; venire > verrò; volere > vorrò. NOTĂ: bere > berrò
  • menţine vocala ‘a’ a infinitivului: dare > darò; fare > farò; stare > starò

NOTĂ: la verbele care se termină în ‘-care’ / ‘-gare’, se adaugă un ‘-h-’ înaintea ‘–e’.

  • cercare – cercherò
  • spiegare – spiegherò

Verbele care se termină în ‘-ciare’ / ‘-giare’ pierd ‘-i-’.

  • Annunciare – annuncerò
  • mangiare – mangerò

Viitorul Simplu se foloseşte:

  1. Pentru exprimarea unei acţiuni care sa va desfăşura în viitor.
  • Fra due settimane tornerò a casa.
  1. Pentru exprimarea unei incertitudini, unui dubiu cu legătură în prezent.
  • Che cosa penseranno di me i tuoi genitori?
  1. Pentru exprimarea unei supoziţii.
  • Sarai stanco, vai a letto!

NOTĂ: Viitorul simplu se înlocuie cu indicativul prezent, menţinându-se valoarea viitorului.

  • Quest’estate vado in vacanza in Turchia.

CONDIŢIONALUL

Condiţionalul simplu se formează ca şi viitorul simplu şi anume, prin adăugarea terminaţiei condiţionalului la rădăcina infinitivului verbului. Terminaţia transformă ‘–a’ a infinitivului ‘-are’ în ‘–e’.

CANTARECREDERESENTIREFINIRE
Iocantereicredereisentireifinirei
Tucanteresticrederestisentirestifiniresti
Lei, lei, luicanterebbecrederebbesentirebbefinirebbe
Noicanteremmocrederemmosentiremmofiniremmo
Voicanterestecrederestesentirestefinireste
Lorocanterebberocrederebberosentirebberofinirebbero

Prezintă aceleaşi neregularităţi ca şi viitorul: ‘andr-’, ‘rimarr-’, ‘berr-’; ‘dar-’.

  • Potremmo comprare una macchina nuova.

Condiţionalul se foloseşte şi:

  1. pentru exprimarea unei rugăminţi sau dorinţe în mod politicos:
  • Mi daresti il numero di tua sorella, per favore?
  • Vorrei tanto andare al mare!
  1. pentru exprimarea unui dubiu:
  • Non so se Giovanni verrebbe a cena da noi stasera, è tardi per avvisarlo.
  1. pentru exprimarea unei informaţii neconfirmate:
  • Il Primo Ministro inglese arriverebbe in Italia il mese prossimo.
  1. pentru exprimarea unei acţiuni ipotetice cu ‘se’ şi Conjunctivul Imperfect sau

Trapassato:

  • Andrò in vacanza a Riccione se avrò abbastanza soldi.
  • Ora non avrei più la febbre se avessi preso qualche antibiotico.
  • Se avessi abbastanza soldi, andrei in vacanza alle Maldive.
  • Se avessi avuto abbastanza soldi, sarei andato in vacanza alle Maldive.
  • Se avessi preso qualche antibiotico, ora non avrei più la febbre.
  1. pentru o exprimare foarte politicoasă cu construcţia: Potrei/vorrei + infinitiv
  • Potrei avere un kilo di pane, per favore?
  • Potresti dirmi che ore sono, per favore?
  • Vorrei un’acqua tonica con ghiaccio e limone, grazie.

FORMA PASIVĂ

Forma pasivă se formează cu auxiliarul ‘essere’ (la timpuri diferite) şi participiul trecut. Prepoziţia ‘da’ introduce întotdeauna persoana care execută acţiunea şi cu care se acordă în gen şi număr (da + articol hotărât).

  • Riccardo Borsellino è stato condannato dal giudice a tre anni di carcere per rapina a mano armata.
  • Parma fu fondata dai Romani.
  • Oggi l’inglese è studiato nella maggior parte dei paesi.

NOTĂ: se poate construi şi cu verbul ‘venire’ (la timpuri diferite) şi participiul trecut, având aceeaşi semnificaţie ca şi ‘essere’.

  • Oggi l’inglese viene studiato nella maggior parte dei paesi.

Forma pasivă cu verbul ‘andare’(la timpuri diferite) şi participiul trecut, în general, are semnificaţia lui ‘dovere’.

  • L’ultimo film di Bernardo Bertolucci va visto (= deve essere visto) appena esce; dicono che sia un capolavoro.
  • Il divieto di fumare andrebbe esteso (= dovrebbe essere esteso) a tutti i locali pubblici anche all’estero.

Pasivul se formează numai cu un verb tranzitiv care are complement direct.

  • Il bambino è stato morso da un cane.

Mai este posibilă substituirea pasivului cu ‘essere’, ‘venire’ şi ‘andare’ cu particula reflexivă ‘si’ + forma activă a verbului. Verbul se acordă cu numele determinat.

  • A Firenze si insegna l’italiano a stranieri in molte scuole.
  • Sulle Alpi si trovano molti funghi.
  • In Italia si spendono molti soldi per costruire nuove autostrade.

NOTĂ: în timpurile compuse auxiliarul este întotdeauna ‘essere’ şi participiul trecut se acordă în gen şi număr cu numele determinat.

  • Si sono viste cose molto interessanti all’ultimo Festival di Venezia.

NOTĂ: în cazul lui ‘si’ impersonal + verbul reflexiv, particula reflexivă ‘si’ se schimbă în ‘ci’.

  • In vacanza ci si alza sempre tardi.

CONJUNCTIVUL PREZENT

(= subjonctiv în alte limbi)

Pentru costruirea conjunctivului prezent al verbelor regulate se foloseşte vocala corespunzătoare fiecărui grup.

Infinitiv ‘–are’: Conjunctiv Prezent ‘–i
Infinitiv ‘–ere’ / ‘-ire’: Conjunctiv Prezent ‘-a

PARLARE Verbe în –areBERE/DORMIRE Verbe în –ere şi -ire
Ioparlivivadorma
Tuparlivivadorma
Lei, lei, luiparlivivadorma
Noiparliamoviviamodormiamo
Voiparliateviviatedormiate
Loroparlinovivanodormano

Verbele cu persoana întâi neregulată la indicativ prezent formează tot conjunctivul prezent tot la fel de neregulat.

Prima conjugare:
ANDAREDAREFARESTARE
Iovadadiafacciastia
Tuvadadiafacciastia
Lei, lei, luivadadiafacciastia
Noiandiamodiamofacciamostiamo
Voiandiatediatefacciatestiate
Lorovadanodianofaccianostiano

Conjugarea a doua:

BEREDOVEREPIACEREPOTERESAPEREVOLERE
Iobevadebbapiacciapossasappiavoglia
Tubevadebbapiacciapossasappiavoglia
Lei, lei, luibevadebbapiacciapossasappiavoglia
Noibeviamodobbiamopiacciamopossiamosappiamovogliamo
Voibeviatedobbiatepiacciatepossiatesappiatevogliate
Lorobevanodebbanopiaccianopossanosappianovogliano

Conjugarea a treia:

DIREUSCIRE
Iodicaesca
Tudicaesca
Lei, lei, luidicaesca
Noidiciamousciamo
Voidiciateusciate
Lorodicanoescano

Verbele neregulate cele mai folosite cu care se formează timpuri compuse sunt:

TENEREPORRETRARREVENIRE
Iotengapongatraggavenga
Tutengapongatraggavenga
Lei, lei, luitengapongatraggavenga
Noiteniamoponiamotraiamoveniamo
Voiteniateponiatetraiateveniate
Lorotenganoponganotragganovengano
Essere’ şi ‘avere’ au neregularitate proprie:
ESSEREsia – sia – sia – siamo – siate – siano
AVEREabbia – abbia – abbia – abbiamo – abbiate – abbiano

IMPERATIVUL

IMPERATIVUL POZITIV

Modul imperativ pozitiv are de regulă trei persoane.

  • Prendi! (Tu)
  • Prendiamo! (Noi)
  • Prendete! (Voi)

Imperativul pozitiv se formează cu indicativul prezent, cu excepţia persoanei a doua singular a verbelor primei conjugări, care adaugă vocala ‘-a’.

INDICATIVUL PREZENTTu mangi.
IMPERATIVUL POZITIVMangia! (Tu)

Dimpotrivă, pentru imperativul pozitiv a formei de politeţe Lei/Loro se foloseşte persoana a treia singular şi plural a conjunctivului prezent, aceste forme sunt rar folosite.

Exemple:

  • (Lei) Lavori! Altrimenti dovremo licenziarla.
  • Si accomodi pure signora, l’avvocato arriverà tra poco.<<

Verbe neregulate:

AVEREAbbi!Abbiamo!Abbiate!
ANDAREVa!Andiamo!Andate!
DIREDi’!Diciamo!Dite!
SAPERESappi!Sappiamo!Sappiate!
ESSERESii!Siamo!Siate!
DAREDa!Diamo!Date!
FAREFa!Facciamo!Fate!
STARESta’!Stiamo!State!

Pronumele accentuate împreună cu “ne” şi “ci”, se adaugă la persoana a doua singular şi plural a verbului.

Exemple:

  • Ricordiamoci di chiudere la porta a chiave.
  • Passami l’acqua, per favore!
  • Parlagliene tu per primo!

Cu forma de politeţe (Lei/Loro) se aşează în faţa verbului.

Exemple:

  • Lo guardi attentamente e mi dica se lo riconosce.

NOTĂ: dacă pronumele accentuat împreună cu “ne” şi “ci” se adaugă la persoana a doua singular al unui verb neregulat, este necesar să se dubleze consoana pronumelui.

Exemple:

  • ANDARE + CIVACCI: Vacci piano con quel vino! (= non berne troppo)
  • DARE + LEDALLE: Dalle una mano a sollevare la valigia! (= aiutala)
  • FARE + MIFAMMI: Fammi un favore e spegni la luce!
  • STARE + CISTACCI: Stacci attento, è uno sport pericoloso! (= fai attenzione)
  • DIRE + MIDIMMI: Dimmi come ti chiami, non fare il capriccioso!

Excepţii: cu “gli” nu se dublează “g”.

  • Dagli il mio numero di telefono e digli di chiamarmi al più presto!

IMPERATIVUL NEGATIV

Imperativul negativ se formează adăugând “non” înaintea imperativului pozitiv, dar modul verbului se schimbă în funcţie de persoană:

Persoana a doua singular se formează cu “non” înaintea infinitivului:

  • Non prendere le pastiglie prima dei pasti!
  • Non parlarmi adesso, devo risolvere questo problema.

Persoana a doua plural se formează cu indicativul prezent:

  • Non prendete le pastiglie prima dei pasti!

Persoana a treia singular şi plural se formează cu conjunctivul prezent:

  • (Lui/Lei) Non prenda le pastiglie prima dei pasti!
  • (Loro) Non prendano le pastiglie prima dei pasti!

Pronumele în modul imperativ negativ se aşează în faţa verbului sau după acesta, cu excepţia persoanei a doua singular (infinitiv + pronume).

  • Non ditelo a mia madre!/ Non lo dite a mia madre!

Observaţii speciale

BISOGNA + Infinitivul

Bisogna + Infinitiv se foloseşte pentru exprimarea (în mod impersonal)a unei obligaţii sau necesităţi de a face ceva. Are aceeaşi semnificaţie ca: È NECESSARIO + INFINITIV.

  • Prima bisogna pelare le patate e poi bisogna friggerle. Mai întâi este necesar să curăţaţi cartofii şi apoi să îi prăjiţi.

>>CI<< şi >>NE<<

CI’ poate avea diverse semnificaţii, în funcţie de contextul în care se află:

  1. exprimă locul cu sensul de aici, acolo.
  • Sei mai stato a Roma? Sì, ci sono stato due anni fa.
  1. exprimă un argument în cazul verbelor care se leagă cu prepoziţiile “a...”, “su...” având semnificaţia de “a questo, a ciò”; su questo, su ciò”; “a lui/lei/loro”, “su lui/lei/loro”.
  • Hai pensato al regalo per Roberta? Sì, ci ho pensato, ma non mi è venuto in mente niente.
  • Posso contare sulla tua presenza al congresso? Sì, ci puoi contare.

NE’ substituie un complement sau o frază întreagă introdusă de “di” sau “da”, având semnificaţia:

  1. di questo, di ciò:
  • Ti ricordi di Elsa? Sì, me ne ricordo bene.
  1. da questo, da ciò; da lui/lei/loro, di lui/lei/loro:

    • Chi mi aveva detto che tornerai presto in Italia? Ah, sì, me ne ha parlato Marta.
  2. da questo luogo:

    • Sono stato a Chieti. Ne sono appena tornato.

În timpuri compuse participiul se acordă cu numele înlocuit de particula ne.

  • Quanti libri hai letto quest’estate? Ne ho letti cinque.
  • Quanti turisti arriveranno quest’estate in Italia? Non si sa, ma finora ne sono arrivati due milioni.

Dar participiul nu se acordă cu complementul introdus de “di”.

  • Avete parlato di affari a cena? No, non ne abbiamo parlato.

Ne se foloseşte, de asemenea, pentru exprimarea unei părţi a unei cantităţi, unui grup sau a unui întreg şi substituie un substantiv.

  • Quante sigarette fumi al giorno? Non molte, ne fumo solo quindici.
  • Quanti film di Fellini hai visto? Non ne ho visto nessuno.

Ne se foloseşte în locuţiuni verbale:

  • Non ne posso più, sono stanchissimo.
  • Ciao. Me ne vado.

>>C’È<< şi >>CI SONO<<

Se foloseşte pentru a exprima existenţa, prezenţa cuiva sau a unui lucru.

FORMA AFIRMATIVĂ SINGULAR: CI + È = C’È.

  • Sul tetto c’è un gatto.

FORMA AFIRMATIVĂ PLURAL: CI SONO.

  • Sul tetto ci sono due gatti.
Versiunea 2.0 (2011-12-07 01:26 CET)