Manual de gramatică

Back

PREZENTUL SIMPLU

Verbul ‘to be’

Verbul ‘to be’ este neregulat şi are trei forme: am, is, are I am – he is – she is – it is – we are – you are – they are

Persoana a treia singular sau plural poate fi, bineînţeles, un substantiv.

Exemplu:

  • My friend is from London.
  • My friends are from London.

Formele scurte (sau ‘îngustate’) sunt: I’m – he’s – she’s – it’s – we’re – you’re – they’re

Forma scurtă 's se poate folosi şi cu substantivele.

Exemplu:

  • My friend’s from London.

Negativul verbului ‘to be’ se formează adăugând ‘not’: I am not – he is not – she is not – it is not – we are not – you are not – they are not

Formele scurte: I’m not – he isn’t – she isn’t – it isn’t – we aren’t – you aren’t – they aren’t

La forma interogativă verbul se află în faţa substantivului sau pronumelui.

Exemple:

  • Are you from Prague?
  • Is your friend from London?
  • Are they Italian?
  • Is Catherine English?
  • Are Peter and his wife and children happy?

Verbele auxiliare modale

Verbele auxiliare modale (can, could, must, may, might, shall, should, will, would) au numai o singură formă.

De asemenea, există forme scurte afirmative pentru ‘shall’ ('ll) ‘will’ ('ll) şi ‘would’ ('d)

Exemplu:

  • I’ll go tomorrow.
  • They’ll be here later.
  • She’d come if she could.

Negativul este format adăugând ‘not’: ‘can not’ este scris într-un cuvânt: cannot

Celelalte se formează could not, must not, etc.

Forme scurte: can’t – couldn’t – mustn’t – mightn’t – shan’t – shouldn’t – won’t – wouldn’t

Nu există formă scurtă pentru ‘may not’.

La forma interogativă verbul se află în faţa substantivului sau pronumelui.

Exemple:

  • Can you speak English?
  • Will John and his wife and friends come?
  • May I come in?

Celelalte verbe

Toate celelalte verbe au două forme afirmative:

  1. La fel ca infinitivul fără ‘to’. Această formă se foloseşte pentru persoana întâi şi a doua singular şi pentru persoana întâi, a doua şi a treia plural.
  2. La fel ca infinitivul, adăugând ‘s’ sau ‘es’. Această formă se foloseşte la persoana a treia singular.

Exemple:

  • I live, you live, we live, they live, John and Mary live.
  • He lives, John lives, she lives, Mary lives, it lives, this animal lives in Africa.

Negativul se formează cu auxiliarul DO sau DOES (a treia persoană singular) şi NOT, înaintea vebului la infinitiv.

Exemple:

  • I do not live in London.
  • You do not live in London.
  • He/she/it does not live in London.
  • We do not live in London.
  • They do not live in London.

Formele scurte sunt DON’T şi DOESN’T.

Exemple:

  • I don’t live in London.
  • You don’t live in London.
  • He/she/it doesn’t live in London.
  • We don’t live in London.
  • They don’t live in London.

DO şi DOES se folosesc şi la interogativ. Structura rămâne neschimbată:

DO/DOES + SUBIECT + INFINITIV (fără ‘to’)

Exemple:

  • Do you live here?
  • What do you want?
  • Where do you and your family live?
  • Why do so many people all over the world drink CocaCola?
  • Does she like music?
  • What does Peter want?
  • Where does John live?
  • Where does your other brother Paul live?
  • What does your friend from Italy think?

MODUL IMPERATIV

În engleză este uşor de a da ordine sau instrucţiuni, deaorece există numai o singură formă de adresare – YOU. Nu contează dacă vorbiţi cu o persoană sau mai multe. Nu contează dacă vorbiţi cu o persoană tânără sau cu una mai în vârstă, cu un prieten sau cu o persoană pe care nu o cunoaşteţi. Pentru imperativul afirmativ folosiţi pur şi simplu infinitivul (fără ‘to’).

Exemple:

  • Sit down.
  • Come here.
  • Listen everybody.
  • Tell me your name.
  • Open the window.
  • Help me!

Dacă doriţi să fiţi mai politicoşi, puteţi spune ‘please’, sau să folosiţi o altă construcţie cum ar fi ‘Will you sit, please?’ sau ‘Could you open the window, please?’ sau ‘Would you mind sitting down, please?’ Pentru imperativul negativ folosiţi pur şi simplu DON’T înaintea infinitivului (fără ‘to’).

Exemple:

  • Don’t sit down.
  • Don’t open the window.
  • Don’t do that.
  • Don’t worry!

Verbul TO DO şi verbul TO MAKE

În general, TO MAKE înseamnă să creaţi ceva şi TO DO exprimă efectuarea unei acţiuni, dar uneori este necesar să se înveţe expresiile uzuale. Iată câteva exemple obişnuite:

MAKE

  • make a phonecall
  • make an appointment
  • make arrangements
  • make a photocopy
  • make a cup of tea or coffee
  • make a change
  • make a mistake
  • make a noise
  • make a promise
  • make a plan
  • make money

DO

  • do a job
  • do the washing
  • do the washing up
  • do the dishes
  • do the shopping
  • do a favour
  • do an exercise
  • do the housework
  • do a course
  • do a lot of sport
  • do justice

PREZENTUL PERFECT

Prezentul perfect descrie o situaţie în prezent. Nu se poate folosi pentru a exprima o acţiune desfăşurată într-un moment concret din trecut.

De exemplu propoziţia ‘I have finished the report’ este CORECTĂ.

Aceasta înseamnă că raportul este pur şi simplu terminat. Nu există nici un indice despre momentul terminării.

Propoziţia ‘I have finished the report yesterday’ NU este corectă, deoarece ‘yesterday’ se referă la un moment concret din trecut, deci trebuie să folosim Trecutul simplu: ‘I finished the report yesterday.

I WOULD LIKE, I'D LIKE, etc.

I WOULD LIKE’ (sau ‘I’D LIKE’) este forma verbului ‘to like’ la condiţional. Aveţi grijă să nu o confundaţi cu forma prezentului simplu.

De exemplu:

  • Would you like fish? – întreb, dacă doriţi peştele acum
  • Do you like fish? – întreb, dacă vă place peştele în general

Verbul TO HAVE

PREZENT

Afirmativ:

  • I, you, we, they have sau 've
  • he, she, it has sau 's

Negativ:

  • I, you, we, they have not sau haven’t
  • he, she, it has not sau hasn’t

Interogativ

  • Have I, you, we, they?
  • Has he, she, it?

TRECUT

Afirmativ:

  • I, you, we, they had sau 'd
  • he, she, it had sau 'd

Negativ:

  • I, you, we, they had not sau hadn’t
  • he, she, it had not sau hadn’t

Interogativ:

  • Had I, you, we, they?
  • Had he, she, it?

HAVE se foloseşte în trei moduri diferite:

  1. ca verb auxiliar la Prezentul perfect şi la Mai mult ca perfect.
  2. pentru a exprima posesiunea
  3. în raport cu alte acţiuni care nu sunt de-a dreptul posesiuni, de exemplu:

1. Folosirea verbului HAVE ca verb auxiliar la Prezentul perfect şi la Mai mult ca perfect

Exemple:

  • I’ve finished.
  • Have you finished?
  • I haven’t finished.
  • He’s finished.
  • Has he finished?
  • He hasn’t finished.
  • They’ve arrived.
  • John and Mary have arrived.
  • I had already arrived before John came.
  • I’d already arrived before John came.
  • I told him I had not finished.
  • I told him I hadn’t finished.

2. Folosirea verbului HAVE pentru a exprima posesiunea

  1. HAVE se poate folosi fără verbele auxiliare DO/DOES/DON’T/DOESN’T.
  • I have an appointment.
  • Have you an appointment?
  • He has a big car.
  • Has he a problem?
  • We haven’t time.
  • She hasn’t time.
  1. Această formă ‘simplă’ este adesea întărită cu ‘got’ (participiul trecut al ‘get’). În aces caz, bineînţeles, folosim tehnic Prezentul perfect al verbului ‘get’ cu ‘have’ ca verb auxiliar ca în punctul 1), astfel încât verbele auxiliarie DO/DOES/DON’T/DOESN’T nefiind necesare.
  • I have an appointment. – I’ve got an appointment.
  • Have you an appointment? – Have you got an appointment?
  • He has a big car. – He’s got a big car.
  • Has he a problem? – Has he got a problem?
  • We haven’t time. – We haven’t got time.
  • She hasn’t time. – She hasn’t got time.

În stilul familiar, verbul ‘have’ este adesea omis, mai ales în interogaţiile cu ‘you’:

  • Sorry. (I’ve) Got to go.
  • (Have you) Got any money?
  1. HAVE, pentru exprimarea posesiunii se mai poate folosi ca verb comun cu verbele auxiliare DO/DOES/DON’T/DOESN’T/DID/DIDN’T.
  • I have an appointment.
  • Do you have an appointment?
  • He has a big car.
  • Does he have a problem?
  • We don’t have time.
  • She doesn’t have time.

Această utilizare, în general, se consideră a fi specifică englezei americane, dar se răspândeşte din ce în ce mai mult şi în alte părţi ale lumii unde se vorbeşte limba engleză, mai ales la Tecutul simplu:

  • I had an appointment.
  • Did you have an appointment?
  • I didn’t have time.

3. Folosirea verbului HAVE în raport cu alte acţiuni care nu sunt de-a dreptul posesiuni

Exemple:

  • have a baby
  • have a bath
  • have a shower
  • have fun
  • have a good trip
  • have an accident
  • have a look
  • have a break
  • have breakfast
  • have lunch
  • have dinner
  • have a drink
  • have a cup of tea
  • have a good time

De asemenea, folosirea ‘cauzativă’, de ex. când cerem sau spunem cuiva să facă ceva pentru noi:

They’re going to have their house painted. Îşi lasă casa să le-o văruiască. *When was the last time you had the oil changed? Când aţi fost ultima dată să schimbaţi uleiul?

În toate aceste cazuri, verbul HAVE se foloseşte întotdeauna ca verb comun cu verbele auxiliare DO/DOES/DON’T/DOESN’T/DID/DIDN’T:

  • When did she have the baby?
  • What did you have for breakfast?
  • Did you have a good trip?
  • Did you have your computer fixed?
  • What time do you usually have dinner?
  • I don’t normally have lunch at home.
  • We didn’t have a very good time.
  • He doesn’t have his hair cut very often.

THERE IS şi THERE ARE

THERE IS (singular) şi THERE ARE (plural)

AFIRMATIV

THERE IS, precum şi forma scurtă THERE’S

THERE ARE nu are formă scrisă scurtă.

Exemplu:

  • There’s a tree in the garden.
  • There are two trees in the garden.

Notă: Într-o listă, folosirea singularului sau pluralui depinde de primul punct.

Exemplu:

  • There’s a book, a pen and a telephone on the table.
  • There are two books, a pen and a telephone on the table.

NEGATIV

Singular: THERE IS NOT sau THERE ISN’T

Plural: THERE ARE NOT sau THERE AREN’T

Exemplu:

  • There isn’t any bread on the table.
  • There aren’t any rooms free.

Notă: În loc de NOT + ANY se poate folosi la forma afirmativă cu indicele cantitativ de zero, NO.

Exemplu:

  • There’s no bread on the table.
  • There are no rooms free.

INTEROGATIV

Singular: IS THERE ..?

Plural: ARE THERE ..?

Exemplu:

  • Is there any bread on the table?
  • Are there any rooms free?

NUMERALELE

CARDINALORDINAL
1onefirst
2twosecond
3threethird
4fourfourth
5fivefifth
6sixsixth
7sevenseventh
8eighteighth
9nineninth
10tententh
11eleveneleventh
12twelvetwelfth
13thirteenthirteenth
14fourteenfourteenth
15fifteenfifteenth
16sixteensixteenth
17seventeenseventeenth
18eighteeneighteenth
19nineteennineteenth
20twentytwentieth
21twenty-onetwenty-first
22twenty-twotwenty-second
… etc
30thirtythirtieth
40fortyfortieth
50fiftyfiftieth
60sixtysixtieth
70seventyseventieth
80eightyeightieth
90ninetyninetieth
100one hundredone hundredth
101one hundred and oneone hundred and first
… etc
1000one thousandone thousandth
1001one thousand and oneone thousand and first
… etc
1237one thousand two hundred and thirty-sevenone thousand two hundred and thirty-seventh
… etc
1000000one millionone millionth

Notă:

  • one hundred, one thousand, one million pot fi exprimate şi ca a hundred, a thousand, a million.
  • hundred, thousand şi million sunt invariabile, de exemplu ‘two hundred euros’, ‘three thousand cars’, ‘six million inhabitants’. La numărul plural li se adaugă ‘s’ când sunt folosite ca pronume; de exemplu ‘hundreds of people’, ‘thousands of cars’, ‘millions of euros’.
  • ZERO se poate exprima şi ca NOUGHT. De exemplu: 0.05 se poate pronunţa ‘zero point zero five’ sau ‘nought point nought five’.
  • numerele de telefon se pronunţă separat şi litera O se foloseşte adesea în locul lui ZERO: de exemplu 349609 este three four nine six oh nine.
  • la rezultatele de fotbal pentru ZERO se foloseşte NIL, de exemplu 4-0 is four nil.
  • la tenis, pentru ZERO se foloseşte LOVE: 6-0 este ‘six love’.
  • numeralele ORDINALE: formele scrise prescurtate: first – 1st, second – 2nd, third – 3rd şi toate celelalte au ‘th’, de exemplu fifteenth – 15th, ninety-sixth – 96th.
  • numeralele ORDINALE se folosesc şi pentru alte fracţii decât ‘half’ şi ‘quarter’, de exemplu ‘two thirds’, ‘three fifths’ şi pentru date, de exemplu 1st January – ‘the first of January’ sau January 1st – ‘January the first’.
  • Până la anul 2000, anii se exprimă pronunţând două cifre separate, de exemplu 1492 – fourteen ninety two, 1941 – nineteen forty-one. 1600, 1700 etc. se pronunţă ca sixteen hundred, nineteen hundred etc., dar pentru 2000 spunem ‘two thousand’ şi pentru 2001, 2002 etc. spunem ‘twothousand and one, two thousand and two’ etc.

ORA

În lumea vorbitoare de limba engleză, foarte mulţi oameni nu folosesc timpul de 24 de ore, dar preferă să folosească a.m. şi p.m. Ora se poate exprima în mod ‘digital’ sau ‘tradiţional’:

4 a.m.It’s four a.m.It’s four o’clock.
4.05It’s four oh five.It’s five past four.
5.10It’s five ten.It’s ten past five.
6.15It’s six fifteen.It’s quarter past six.
7.20It’s seven twenty.It’s twenty past seven.
8.25It’s eight twenty-five.It’s twenty-five past eight.
9.30It’s nine thirty.It’s half past nine.
10.35It’s ten thirty-five.It’s twenty-five to eleven.
11.40It’s eleven forty.It’s twenty to twelve.
12.45It’s twelve forty-five.It’s quarter to one.
13.50It’s one fifty p.m.It’s ten to two.
14.55It’s two fifty-five p.m.It’s five to three.
15.00It’s three p.m.It’s three o’clock.

PRONUME INTEROGATIVE

Într-o propoziţie în care WHO sau WHAT sau WHICH sunt subiecte, din punct de vedere structural, propoziţia este afirmativă şi de aceea nu este nevoie de nici un verb auxiliar.

  • He lives here.
  • She lives here.
  • John lives here.
  • Who lives here?

Din punct de vedere structural, toate aceste propoziţii sunt afirmative, dar ’Who lives here?’ este o întrebare, deoarece WHO este pronume interogativ.

Compară:

  • Who did you see? (‘you’ este subiect)
  • Who saw you? (‘who’ este subiect)

SHOULD

SHOULD şi negativul SHOULDN’T sunt invariabile şi sunt folosite pentru a indica o obligaţie morală, un sfat sau o recomandare puternică. Este mai puţin categoric decât MUST. Aveţi grijă să NU pronunţaţi litera ‘L’.

PREZENTUL SIMPLU

Prezentul simplu se foloseşte pentru exprimarea: Stărilor permanente, acţiunilor repetate, acţiunilor zilnice de rutină, adevărurilor generale, orarelor (mersul trenurilor, avioanelor etc.) şi programelor de lucru.

Exemple:

  • He works in a bank.
  • I go swimming every Friday.
  • Mary usually gets up at 8 o’clock.
  • The sun rises in the east.
  • What time does the flight leave?
  • We arrive in London next Friday and leave on Sunday.

PREZENTUL CONTINUU

Prezentul continuu se foloseşte pentru exprimarea : Acţiunilor care se desfăşoară în momentul vorbirii, acţiunilor şi intenţiilor deja plănuite pentru viitor si cu ‘always’ indică iritarea determinată de unele lucruri deoarece se întâmplă prea des.

Exemple:

  • He’s working in Scotland at the moment.
  • I’m going swimming tomorrow.
  • What time are you leaving tomorrow morning?
  • You’re always complaining.

DIATEZA PASIVĂ şi DIATEZA ACTIVĂ

DIATEZA ACTIVĂ se foloseşte atunci când subiectul verbului execută acţiunea.

Exemplu:

  • The judge sent him to prison.

Aici ‘the judge’ este subiectul şi ‘him’ este COMPLEMENT DIRECT al verbului.

La DIATEZA PASIVĂ subiectul verbului se supune şi primeşte acţiunea.

Exemplu:

  • He was sent to prison.

Aici ‘he’ este subiectul verbului, dar primitorul acţiunii.

În engleză, diateza pasivă are următoarea structură:

Subiect – Forma corectă a verbului ‘TO BE’ – Participiul trecut – (Agent)

Dacă este necesar sau folositor, ‘agentul’ poate fi menţionat folosind ‘by’.

Exemplu:

  • He was sent to prison by the judge.

COMPLEMENTUL INDIRECT poate devni şi subiect la diateza pasivă.

Exemplu:

  • Somebody gave me a book.I was given a book.

În acest caz, ‘me’ este complement indirect şi poate deveni subiect. Complementul direct ‘a book’ nu poate deveni subiect în acest caz.

TRECUTUL SIMPLU ŞI PREZENTUL PERFECT

Folosim Trecutul simplu când vorvim despre o acţiune individuală sau repetată dintr-un moment concret din trecut. Folosim Prezentul perfect când vorbim despre o situaţie prezentă sau despre rezultatele unor acţiuni desfăşurate în trecut.

De exemplu: ‘He has come’ înseamnă pur şi simplu ‘He is here’. Nu se poate spune ‘He has come yesterday’ deoarece ‘yesterday’ se referă la trecut. Deci trebuie să spunem ‘He came yesterday’.

PRONUMELE RELATIVE

WHO, WHICH, THAT ŞI WHAT se pot folosi ca PRONUME RELATIVE.

WHO se foloseşte numai pentru persoane. WHICH se foloseşte numai pentru lucruri. THAT se poate folosi atât pentru persoane, cât şi pentru lucruri.

WHO, WHICH şi THAT pot fi omise când sunt subiectul unei propoziţii relative.

Exemplu:

  • That’s the book (which/that) I read last summer.
  • I spoke to a man (who/whom/that) I knew.

Notă: Forma subiectului ‘WHOM’ nu se foloseşte în engleza modernă.

WHAT înseamnă ‘the thing which’, ‘that thing which’ sau ‘the things which’ etc.

WHOSE se foloseşte pentru a înlocui adjectivele posesive.

Exemplu:

  • He’s a composer whose music is famous everywhere.

USED TO

Forma USED TO descrie o acţiune repetată ÎN TRECUT, care nu se desfăşoară momentan, sau starea din trecut care momentan nu mai există.

Afirmativ: used to

Exemplu:

  • Slovenia used to be part of Yugoslavia.

Negativ: didn’t use to

Exemplu:

  • Poland didn’t use to be part of the EU.

Interogativ: did .. use to ..?

Exemplu:

  • What did people use to do before TV was invented?

Notă: A nu se confunda USED TO cu BE USED TO (a fi obişnuit cu ceva) sau GET USED TO (a se obişnui cu ceva) şi acestea, a nu se confunda cu verbul TO USE (a folosi sau a utiliza).

VORBIREA INDIRECTĂ

Vorbirea Directă reprezintă cuvintele exacte folosite de cineva în timpul vorbirii. Pentru Vorbirea directă folosim ghilimelele (“ ”).

Exemplu:

  • Jack said “I’m English”.

Vorbirea indirectă se foloseşte când relatăm despre vorbele cuiva. În acest caz, nu se folosesc ghilimelele. Întotdeauna este corect să folosim conjuncţia THAT după verbele ‘say’, ‘tell’, etc., dar dacă propoziţia nu este lungă şi complicată, se poate omite.

Exemplu:

  • Jack said (that) he was English.

Notă: După verbul ‘tell’ trebuie să folosiţi complementul indirect. Dacă doriţi să folosiţi complementul indirect după ‘say’ trebuie să folosiţi ‘to’.

Exemple:

  • Jack said (that) he was English.
  • Jack said to me (that) he was English.
  • Jack told me (that) he was English.

Ordinea cuvintelor în vorbirea indirectă, rămâne aceeaşi, la fel ca şi în vorbirea directă, dar adesea este necesar să se schimbe forma verbului şi timpul, pronumele, pronumele posesive şi expresiile de timp.

Exemple:

  • Vorbire Directă: Jack said: “I’m going to Italy with my boss next week.”
  • Vorbire Indirectă: Jack said (that) he was going to Italy with his boss the following week.
  • Vorbire Directă: Mary said to me: “I saw your sister yesterday.”
  • Vorbire Indirectă: Mary told me (that) she had seen my sister the day before.

Dacă vorbirea directă se foloseşte pentru a relata despre o întrebare directă, rezultatul este o afirmaţie, nu o întrebare, deci ordinea cuvintelor nu este ca în propoziţia interogativă şi verbele auxiliare DO, DOES, DID nu se folosesc. Dacă întrebarea directă nu începe cu pronumele interogative cum ar fi WHO, WHERE, WHAT, WHEN etc., întrebarea directă sau indirectă începe cu IF sau WHETHER.

Exemple:

  • Vorbire Directă: They asked me: “What’s your name?”
  • Vorbire Indirectă: They asked me what my name was.
  • Vorbire Directă: She said: “Do you understand?”
  • Vorbire Indirectă: She asked me if (whether) I understood.
  • Vorbire Directă: “Where do you want to go?” he asked.
  • Vorbire Indirectă: He asked me where I wanted to go.

ARTICOLELE

În limba engleză nu există genuri (masculin, feminin, neutru), deci articolele sunt întotdeauna aceleaşi.

Articolele nehotărâte sunt: ‘A’, înainte de consoană, de exemplu ‘a book’ şi ‘AN’ înainte de vocală, de exemplu ‘an apple’ sau ‘an old book’.

Articolul hotărât este ‘THE’. Este acelaşi atât pentru singular, cât şi pentru plural.

Folosiţi ‘A’ sau ‘AN’ dacă vorbiţi despre ceva pentru prima dată.

Exemplu:

  • I saw a man with a dog.

Folosiţi ‘THE’ dacă vorbiţi iarăşi despre acelaşi lucru.

Exemplu:

  • The man was blind but the dog wasn’t.

Folosiţi ‘THE’ dacă există numai un exemplar al unui lucru.

Exemplu:

  • The moon goes round the Earth.
  • The River Thames goes through London.

Folosiţi ‘THE’ cu adjectivele la superlativ.

Exemplu:

  • The River Danube is the longest river in Europe.

NU FOLOSIŢI ‘THE’ dacă vorbiţi despre ceva în general.

Exemplu:

  • Do you like fish?
  • Do they use assistive technology?
  • Trees are green.

Folosiţi ‘THE’ dacă vorbiţi despre un caz concret.

Exemplu:

  • Do you like the fish in this restaurant?
  • Do they use the assistive technology that we installed?
  • The trees in my garden are beautiful.

MODUL CONDIŢIONAL TRECUT

Modul condiţional trecut (sau al Treilea mod condiţional) se formează cu ‘WOULD HAVE’ sau ‘WOULDN’T HAVE’ şi Participiul trecut, şi descrie o situaţie ireală sau imaginară din trecut.

Exemplu:

  • I would have accepted the job.
  • I wouldn’t have done that.

În aceeaşi propoziţie care conţine ‘WOULD HAVE’ puteţi folosi ‘IF’ şi un verb la forma timpului mai mult ca perfect.

Exemplu:

  • I would have accepted the job IF THEY HAD OFFERED IT TO ME.
  • IF THEY HAD OFFERED ME THE JOB, I would have accepted it.

Formele COMPARATIVULUI şi SUPERLATIVULUI adjectivelor

  1. Adjective scurte: +ER (Comparativ) sau +EST (Superlativ)

Exemplu:

  • SMALL – SMALLER – SMALLEST

Dacă adjectivele scurte se termină în ‘E’: +R sau +ST

Exemplu:

  • NICE – NICER – NICEST

Dacă adjectivele scurte au vocală scurtă, consoana finală este dublată.

Exemplu:

  • HOT – HOTTER – HOTTEST
  1. Adjectivele scurte terminate în ‘Y’: ‘Y’ se schimbă în ‘I’, + ER sau +EST

Exemplu:

  • HAPPY – HAPPIER – HAPPIEST
  1. Adjectivele lungi: MORE + adjective sau MOST + adjective

Exemplu:

  • POPULAR – MORE POPULAR – MOST POPULAR
  1. Neregulate: GOOD – BETTER – BEST; BAD – WORSE – WORST
Versiunea 2.0 (2011-12-07 01:36 CET)